Cătălin Gangalic este un tînăr student, care la ai lui 24 de ani, urmează al doilea program de master în Europa. Acesta își face studiile în domeniul programării și inginerii calculatoarelor, iar vacanțele adoră să și le petreacă călătorind. Treptat, această pasiune l-a făcut să viziteze 96 de țări! Aventura lui ne-a stârnit interesul și curiozitatea, așa că i-am dat o invitație pentru un interviu în format Live Instagram, pe care Cătălin a acceptat-o cu drag.

Povestea călătoriilor lui este specială. Drumețiile le preferă în singurătate – așa nu este niciodată singur. Nu inițiază călătorii pentru a vedea locuri, dar oameni. Stilul în care le desfășoară: „la extremă”. Despre toate acestea și nu doar, citește în rândurile de mai jos.

Un hobby egoist.

Mie nu-mi plăcea să călătoresc. Când eram mic, părinții mă duceau forțat prin anumite locații din țară sau din afară, iar eu… eram greu de impresionat. Am început să călătoresc în februarie 2016, atunci am început prima mea deplasare solo și de atunci până acum este perioada în care tot călătoresc.

Merg singur pentru că… așa doresc eu. Călătoriile sunt un hobby egoist, doar pentru mine. Am încercat să călătoresc cu diferite tipuri de persoane, cu mai mulți prieteni, persoane care împărtășesc aceleași viziuni ca și mine referitor la călătorii, cu persoane care au viziuni complet diferite, dar cel mai bine și interesant mi-a fost când eram singur. Paradoxal, dar…

„…când eram cu alții mă simțeam mai singur decât atunci când călătoream de unul singur

Atunci când călătorești cu cineva, de regulă, știi că trebuie să mergi din punctul A în punctul B. Când ești singur, ai punctul A, ai punctul B, dar călătoria nu este limitată de aceste puncte, călătoria este reprezentată de traseu. Mi se întâmplă, adesea, să merg pe drum, apoi pur și simplu să opresc pentru ca să discut cu oamenii. Acest lucru ar fi fost mult mai greu, atunci când mai ești cu cineva.

Oamenii, ei sunt magia.

Scopul meu principal este să cunosc oamenii. De exemplu, pot să merg în Egipt și să nu văd piramidele, dar să vorbesc cu localnicii și voi considera că am avut o călătorie de succes. Dacă voi merge în Egipt, voi vedea piramidele, dar nu îmi va reuși să discut cu localncii, o voi considera drept o călătorie nereușită. Clădirile, monumentele – acestea pot fi găsite prin câteva click-uri pe Google, în timp ce istoriile oamenilor nu o să le poți găsi cu ajutorul unui motor de căutare. Istoriile lor sunt foarte personale, mult mai interesante pentru mine.

 

Escapade de vacanță.

În ceea ce privește durata călătoriilor mele, acestea țin exact cât e perioada vacanței de la universitate. Iar vacanțele, de regulă, sunt de o săptămână, deci călătoria poate dura în jur de 10 zile. Dacă aveam vancanță de 2 săptămâni, atunci călătoria poate dura mai mult. În acest interval îmi reușește să vizitez un anumit număr de țări, însă, au fost cazuri când într-o călătorie de 10 zile am vizitat o singură țară (ex. Canada). Pe de altă parte, au fost călătorii în care, în decurs de 10 zile am reușit să vizitez 3 țări. Așa s-a întâmplat în octombrie 2018, când am vizitat Panama, Costa Rica și Nicaragua.

Eu nu pot să spun că fiecare țară vizitată o știu perfect. Am fos acolo într-atât încât să știu ce vreau să iau de la acea țară și să știu dacă doresc să mai revin acolo. Să am o idee în general despre acea țară, cultură, stil de viață.”

Bugetul: mega low-cost.

Când am început să călătoresc, dar și acum, încă, sunt student. Foloseam bursa ca să achit traiul, mâncarea, iar din banii care îmi rămâneau – călătoream. Am avut parte de călătorii duse la extremă, au fost și altfel de călătorii, care au costat un pic mai mult. Dar în mare parte este vorba despre un buget dus la extremă.

Până la pandemie cheltuiam 50 euro/ țară. În acestă sumă se include, zborul, mâncarea etc. Referitor la trai, așa cum eu călătoresc pentru localnici, mereu încercam să trăiesc la persoanele pe care le cunosc. Alteori îmi găseam unde să stau, apelând la prieteni ai prietenilor sau prin couchsurfing – platformă prin care oamenii, benevol, acceptă alți călători și le oferă o sofa, un pat pe care să poată dormi. Eu când eram la universitate, primeam oameni acasă; iar când călătoream, căutam oameni la care să stau.

Totuși aceste călătorii, duse la extremă, nu înseamnă și un regim de somn sau alimentar perturbat. Este foarte important pentru persoanele care doresc să călătorească să cunoască despre faptul că mâncarea și somnul sunt foarte importante și utile pentru o bună desfășurarea a vizitei. Eu dorm destul de mult când mă aflu în deplasare, iar în ceea ce privește mâncarea, am grijă să-mi iau mereu doza de proteine. Pe  parcursul zilei, de obicei, merg mult, foarte rar iau transportul public și în medie, pe zi, parcurg în jur de 30 km. Din acest motiv, dacă nu sunt odihnit și nu am puteri, nu pot să îndur toate activitățile fizice pe care le desfășor.

Dacă ești curios/curioasă să descoperi mai multe detalii despre călătoriile lui Cătălin Gangalic, să-i asculți sfaturile și câteva recomandări despre cum poți să te odihnești în Maldive (în stil low-cost), accesează video de mai jos, și urmărește varianta integrală a interviului.

 

Vezi această postare pe Instagram

 

O postare distribuită de Revista EA.md (@revistaea)

Sursa foto & video: Instagram & Facebook