Angela Puha a așteptat foarte mult momentul în care va deveni mamă. Se întâmpla acum nouă ani, ocazie pentru care moldoveanca a revenit acasă, alături de familia sa. Femeia ne povestește cum și-a educat copila, o fetiță de culoare, să accepte faptul că este diferită ca aspect printre moldoveni și cum a decis familia ei să scoată în evidență acest atu. Acum Kate face gimnastică, este elevă și model, are la activ multe concursuri la care a participat și are în palmares o groază de ședințe foto pentru diverse branduri locale și nu doar.

Angela Puha, mama fetiței, știa că micuța se va naște mai diferită decât copiii moldovenilor, însă, în ciuda acestui aspect, femeia și-a dorit un viitor pentru copilul său acasă, alături de bunici și familie. După doi ani în care a locuit și activat în Canada, la Toronto, unde lucra la o fabrică de confecții, în 2011 Angela a revenit la Bălți. De 9 ani, ea crește și educă pe Kate – Tina, fetița cu părul bucălat și un zâmbet cuceritor, care te lasă mereu cu dispoziție bună. Fetița își face studiile la Liceul „Mihai Eminescu” din Bălți, este pasionată de desen, face gimnastică sportivă și modelling la Agenția Luxury Style Moldova din Chișinău. Kate visează să devină un model renumit, precum Naomi Campbell sau Tina Kounakey, iar mama ei o susține în toate.

„Îi va fi greu în societatea noastră”

„Vestea că voi fi mămică am aflat-o la 35 de ani ai mei, atunci când rămăsese practic doar speranța. A fost ca o minune pentru mine și chiar nu conta culoarea pielii copilului meu. Eram atât de entuziasmată și fericită că eram cu capul în nori de vestea aflată. Mămica mea s-a bucurat de veste, dar ca și orice om conservativ și cu multe stereotipuri înrădăcinate de societatea noastră, zicea că fetiței îi va fi greu în societatea noastră”, povestește mama.

„Grădinița în Chișinău – primul tărâm al discriminării”

„Cât a fost micuță am știut să țin eu piept la toate. Însă am avut o istorie neplăcută la grădiniță, unde fetița s-a ciocnit pentru prima oară cu problema discriminării și diferenței de culoare. A fost numită urât și batjocorită de niște copii din grădiniță anume pentru culoarea tenului ei. După incidentul dat, fetița a fost foarte stresată și a devenit puțin sociabilă. Se complexa cu privire la aspectul său. Atunci avea doar trei ani și a început să întrebe de ce este diferită de alți copii. În schimb când mergeam pe stradă sau la restaurante sau locuri de joacă mulți o admirau, se întorceau să o vadă mai bine și chiar se uitau cu ochii mirați, numind-o „o minune a naturii””, își mai amintește Angela.

 

Educația și motivația vine din familie

„Eu am fost cea care i-am inspirat încrederea în sine, să nu simtă diferența culorii. Permanent îi spuneam cuvinte de încurajare și zi de zi îi ziceam că este cea mai frumoasă din lumea aceasta și că așa ca ea nu mai există nimeni. I-am spus că toți oamenii sunt la fel și nu are importanță culoarea pielii. Zicându-i așa ani de-a rândul, Kate s-a făcut mai îndrăzneață. Fiind copil de două naționalități – nigeriană după tată și moldoveancă după mama, Tina a moștenit capacități și abilități creative: dans, sport, modelling”, ne mai povestește Angela Puha, mama micuței modele.

Școala – o nouă etapă cu noi provocări

„Ca și pe orice mamă, mă durea sufletul când copilul era umilit și batjocorit. Dar mereu rămâneam optimistă și îmi ascundeam emoțiile negative. Mă străduiam întotdeauna să rezolv pe cale pașnică situațiile neplăcute, chiar dacă ca părinte acestea te afectează emoțional foarte mult.

După grădiniță o nouă provocare a fost școala, atât pentru fetiță, cât și pentru mine ca părinte. Practic școala a fost începutul unei noi etape, căci urmau noi cunoștințe, oameni noi și alte noi situații. La această etapă m-a ajutat mult profesoara Tinei, Nelli Gasca, care la începutul anului școlar chiar a dedicat mai multe discuții cu elevii despre non-discriminare și toleranță în societate. Acum la întrebările de genul: „de ce ești neagră?”, ea răspunde îndrăzneț că „tatăl meu e nigerian””, mai povestește mama Tinei.

Omenia, înainte de toate!

„Totul începe de la părinți, copilul învață de la ei și repetă ce face părintele. Deși situația cu discriminarea pe principiul de rasă mai există la noi în țară, totuși eu văd și progrese în societate la acest capitol. Oamenii sunt mai toleranți, mai empatici, mai buni la suflet. În acest sens, vin către toți părinții cu mesajul: haideți sa fim mai omenoși, mai pozitivi și să educăm copiilor bunele maniere, fără semne de discriminare”, ne-a mai îndemnat Angela Puha.

Distribuie articolul:
Cuvinte cheie: