Pe Diana Voevutski cei mai mulți o cunosc drept o designeră și o femeie de afaceri de succes, nu toți însă îi știu povestea. Mai cu seamă faptul că la doar 23 de ani a rămas fără persoana alături de care a ales să-și petreacă viața și să-și întâlnească bătrânețea, soțul Boris, decedat într-un cumplit accident. Și parcă nu era suficient faptul că a rămas fără soț, iar copilul fără tată, persoana care s-a făcut vinovată de aceste întâmplări a rămas, potrivit Dianei, „nepedepsită”.

„Citesc știrile despre accidentul cumplit de acum două zile și, tot mai mult, mă gândesc că cei ce au plecat – sunt plecați. Nu mai putem face nimic pentru ei, din păcate. Dar cine se gândește la cei rămași? Apropiați? Copii? Soție?… Auzisem că șoferul avea credite, familie – pe umerii cui ele rămân? Pentru că în justiția din R.Moldova eu nu cred. De 13 ani nu cred…

Era 6 ianuarie, ajun de Crăciun pe rit vechi. Eu pregătisem ceva deserturi și, cu Bogdan de 10 luni pe picioare, îmi așteptam soțul de la muncă. Era designer de mobilă și interior, și plecase înafara orașului, în Anenii-Noi, la un obiect. Urma să mergem în ospeție și îl tot sunam nerăbdătoare, dar el îmi respingea întruna apelurile. Până la urmă, mi-a răspuns o voce necunoscută de bărbat. Mi-a zis „Boris nu mai este. A murit” – și a închis… Am început să râd în isterie – Bogdan mă privea speriat. Nu am crezut. Nu am crezut nici când m-au sunat prietenii, nici când au dat toți buzna în apartament și nici când cei veniți vorbeau în șoaptă, privindu-mă. Nu am crezut. Doar când mi-au adus telefonul și verigheta celui care acum câteva ore încă era soțul meu, am înțeles că nu mai e… în urmă unui accident cumplit a pierdut în fața morții. A murit doar el, șoferul s-a ales cu cîteva zgârieturi… Cana de pe masă mai păstra căldura degetelor omului care, fără voia lui, mă lăsase singură. Singură!!! Cui? Nici nu știam…”, mărturistește Diana.

„În toată gălăgia din casă, îmi auzeam doar bătăile din tâmple. Mă durea. Totul. Priveam la ușa de la balcon ca la o scăpare. Scăpare de durere, neputință și… singurătate. N-am găsit curaj, nu. N-am putut să fac acest pas. Sau… a avut el grijă să nu îl fac… Eu cred că puțini dintre voi își imaginează ce simte o femeie, rămasă fără bani, umăr bărbătesc și susținere alături. Cu un copil care îl caută pe tatăl său în mulțime și privește cu o invidie vădită la alți tați. Și ce simte o mamă care nu poate oferi toate astea. Când rămâne cu datorii, probleme nerezolvate și din răsputeri încearcă să ascundă lacrimile de copiii săi. Ca ei să creadă că nu e pierdut totul. Și că viața… e minunată. Fără tata, da, dar viață continuă…”, continuă designera.

„Ah, și ce spuneam eu de dreptate? Dacă tot vă pare puțin ce am povestit mai sus, vă spun că femeia trece și prin „farmecul” unui sistem judiciar. Dă nas în nas cu omul care i-a spart în cioburi viața, suportă umilința de a explica ce și cum simte, repetă de zeci de ori povestea și o tot trece prin ea. Iar și iar. Până ajunge să o recite că pe o poezie învățată pe de rost… Eu abia la judecată am aflat ce e aia aroganță. Eu, fetiță de 23 ani, cu ochii pustiiți de amar, cu un copil în brațe, cerșeam dreptate. Cazul meu se plimba din instanță în instanță, am demonstrat (da, demonstrat!) că am suferit un prejudiciu moral pentru că am rămas văduvă și că copilul meu e orfan de tată. Până la urmă, „ucigasul” unui om nici măcar nu s-a obosit să mă întrebe cum trăiesc. M-a învinuit în instanță că vreau să mă îmbogățesc pe seama lui. Că el are doi copii minori și nu are bani să îmi întrețină și copilul meu…

A primit 3 ani. Cu suspendare. De la compania de asigurări – o mașină nou-nouță. Eu, pe hârtie – 108 mii lei și o soartă distrusă. Banii așa și au rămas pe hârtie, viața mea – adunată din ce a mai rămas… Istoria asta nu e doar despre mine. E despre mulți alți oameni care au rămas cu o dreptate făcută doar pe hârtie. Dar și despre sistemul care nu îți oferă nimic. NIMIC. Un nimic mare și gras. Pe care îl bagi în buzunar și mergi mai departe, descurcându-te cu forțele proprii.

P.S. Eroul principal, cel plin de aere, care la scurt timp după ce a curmat viața unui om în accident și l-a lăsat să zacă în iarbă, posta fotografii cu berea și țigara în mână, făcând-ul pe șmecherul(…). Are în jur de 40-42 de ani. Dacă îl cunoaște cineva – transmiteți-i că Dumnezeu pe toate le așează la timpul lor conform faptelor noastre. Și bune, și rele…”, încheie Diana.

Aveți grijă de voi.

Sursa: Instagram

Află mai multe: Diana Voevutski, despre moartea primului soț și de ce în adolescență colegii râdeau de ea. Un interviu marca „După Cortină” (Video)

Distribuie articolul:
Cuvinte cheie: