Epuizare mentală, spirituală, lipsa de vlagă, stres – sunt toate sinonime sau prietene bune. Unde apare una, hop și celelalte. Toate deodată și îmbrăcând ținute similare, ca o trupă de fete din anii ’90. Deloc subtile.

Iată niște semne – extrem de evidente, de altfel – pe care nu ar trebui să le ignori dacă te simți extenuată mereu și nu mai poți face față ritmului normal al vieții de zi cu zi.

Îți lipsește motivația
Cu alte cuvinte, te simți pierdută, fără scop sau direcție. Fără să știi ce vrei și de unde să o apuci, dacă cumva ai avea energia să te apuci de treabă. Nu mai găsești bucurie în nimic.

Cea mai grea întrebare e: „Ce vrei, de fapt?”.

Logic, și cel mai eliberator răspuns vine din aceeași chestionare interioară de mai sus.

Fugi de responsabilități
Iar asta nu e pentru că ești o persoană rea sau care nu merită încrederea celor din jur. Nu. Este pentru că nu mai poți. Orice lucru, oricât de mărunțel, pare o corvoadă.

Asta pentru că deja faci prea multe și, mai rău, cu siguranță i-ai obișnuit pe toți în felul acesta. Ai simplificat lucrurile pentru toată familia, dar te-ai împovărat până la refuz pe tine.

Ca să simți o schimbare în bine, trebuie să faci exact inversul a ceea ce ai făcut până acum, și ce-ți vine natural, desigur: îi lași pe toți ceilalți să se descurce (dacă poți) și te pui pe tine pe primul plan. Îți iei o bine meritată pauză sau îți aloci mai mult timp pentru tine, pentru o reîncărcare de baterii. Orice poți face azi pentru tine o să aibă efecte pozitive pe parcurs, ai încredere!

Nu mai dormi bine
Fie că ai probleme cu adormitul și te foiești de o mie de ori înainte de a te liniști, fie cazi lată de somn înainte de a atinge capul de pernă. Însă apoi te trezești în toiul nopții, iar astfel de interuperi de rutină nu ajută. Episoadele – sper, spre binele tău, rare – în care nu poți dormi de oboseală fac ravagii. Încearcă exerciții de respirație, relaxare, meditație înainte de somn sau soluții naturiste. Nu lasă ca orele nedormite să se adune tot mai mult cu fiecare seară și să te bazezi pe faptul că poți recupera în weekend.

Ai zile pline de amorțeală, letargie și emoții
Te simți inertă și tot ce vrei e să te izolezi. Să te lase lumea în pace. Să pui existența pe pauză și să dormi vreo 2 luni, dar și asta e greu dacă amețești și când stai întinsă în pat. Pe lângă lertagia care a ajuns o stare de fapt, mai ai și câte o criză de plâns din nimic. Și mult mai des ca înainte. Nu e hormonal, nu e pentru că a murit personajul principal din serialul tău preferat și nici pentru că la salon ți-a ratat cineva sprâncenele – toate motive legitime, de altfel.

Epuizarea emoțională te împinge la limită …. emoțiilor. Șoc, nu?

Fiecare activitate îți fură și ultima rezervă de energie, cea pe care o păstrai pentru a te spăla pe păr.Ești implicată în toate poveștile și suferi pentru orice, chiar dacă drama nu îți aparține și povestea nu e nici măcar tristă, obiectiv vorbind. În același timp, te simți detașată de tot, pentru că nimic nu te mai atrage îndeajuns de mult încât să te poți implica, ca pe vremuri.

Ești o antiteză ambulanță, însă singura înțelegere pe care ar trebui să o cauți și care o să facă diferența e cea care vine de la tine. Fă din asta o prioritate. Găsește metode noi de a te încărca, pe toate planurile.

Starea noastră emoțională nu trebuie să fie pe pilot automat. Nu ești un slow cooker uitat în priză. Scoate-te din priză și lucrează în scopul vindecării tale. Nimic nu e mai important acum.

Sursa

Distribuie articolul:
Cuvinte cheie: