Astăzi venim cu povestea modelului Cristina Nicolaev. Din momentul în care în viața ei a apărut Jacqueline, trăiește adevărate clipe de fericire (mămicile o vor înțelege), iar fiecare experiență prin care trece este inegalabilă și prețioasă. Despre cum a alăptat și cum a trecut peste momentul încetării alăptării, citește în articol. 

Cristina Nicolaev este una dintre cele mai cotate modele de la noi și puțini sunt cei care, urmărind-o defilând pe podium, își pot da seama că aceasta a dat naștere unei minuni de fetiță. Venirea pe lume a micuței Jacqueline a fost un dar minunat din partea universului, aceasta s-a născut la sfârșitul lui 2017, cu o zi înainte de Revelion. Aflați mai multe despre experiența Cristinei și despre emoțiile firești, dar puternice, prin care a trecut în timpul și după încetarea acestui proces minunat – alăptarea.

Prima alăptare – un sentiment de nedescris

„Experiența mea a fost una fără mari dificultăți, una frumoasă, intimă, plină de iubire și de clipe magice. Jacqueline mi-a fost pusă in brațe imediat după ce s-a născut, iar peste 10 minute a fost pusă la sân și s-a prins din prima perfect. A fost un sentiment de nedescris… Primele nopți stătea doar cu gurița la sân. Încă de la început am avut colostru suficient pentru ca micuța să fie sătulă și pentru a nu fi nevoiți să apelăm la laptele praf. În a treia zi, deja mi-a venit laptele, Jacqueline mânca cu o poftă! Încontinuu, non-stop”, își descrie prima experiență cu alăptatul, Cristina.

Alăptatul în public

Cât despre alăptarea în spațiul public, mămica prefera să se retragă pentru a avea un moment liniștit, într-un  cadru intim, alături de bebelușul său, iar atunci când nu avea posibilitatea, alăpta și în parc.

„Până la 6 luni a fost alăptată exclusiv la sân. De aceea, ieșind în oraș cu Jacqueline, când vedeam că dorește să mănânce îmi căutam un loc ferit, unde să pot alăpta relaxată, iar micuța să mănânce liniștit.

Poziția mea față de alăptarea în public e una moderată. Nu sunt adepta alăptatului oriunde și oricând, cred că e un lucru care ține de mine și micuța mea, care ar trebui să fie făcut în liniște, fără priviri insistente și alte intervenții.

Bineînțeles că există situații când pur și simplu este necesar și atunci nu văd o problemă să se desfășoare, de exemplu în parc, evident în limita decenței”, dezvăluie mămica.

A scăpat de furia laptelui cu ajutorul micuței

„Am avut noroc ambele, fiindcă lapte era foarte mult, micuța lua foarte bine în greutate, respectiv eu, n-am avut treabă cu biberoanele…

Prima dificultate a fost că am făcut furia laptelui. Aveam niște sâni atât de plini și atât de tari, încât mă dureau la atingere, mă dureau în timp ce făceam duș, mă dureau când sugea micuța. La început, Jacqueline nu făcea față să mănânce atât de mult lapte cât produceau sânii, și iarăși, mă durea. Un mic ajutor mi-a fost pompa de sân pentru a-mi goli puțin sânii până simțeam la palpare că nu mai doare.

Apoi, cel mai mare ajutor pe care l-am avut a fost minunea noastră, micuța. Pentru că, deși este un bebeluș, abia reușea să-și ducă mânuță la guriță, din instinct, știa perfect ce are de făcut. Jacqueline nu a acceptat laptele praf, nu a acceptat biberonul, nu a vrut decât sânul meu și asta m-a încurajat și ajutat să continui cu alăptarea și după 6 luni, din momentul în care am început diversificarea și până la un anișor și jumătate. În acest timp s-a creat o dependență, o conectare emoțională, energetică și fiziologică enormă  între noi două! Este tot ce poate fi mai apropiat între tine și copil!”, își descrie emoțiile femeia.

Încetarea alăptării este o perioadă grea deopotrivă pentru bebeluș și pentru mamă, iată de ce, soțul său i-a fost mereu alătur. Cristinei nu i-a fost ușor la început, dar a găsit un truc care, pentru ea, a funcționat.

„O altă dificultate a fost încetarea alăptării! La un 1 an și 6 luni Jacqueline era dependentă total de sân, consuma puțină apă și refuza să mănânce. De aceea am decis că a venit timpul să oprim alăptatul! Mi-a fost foarte greu să iau această decizie, din cauza conexiunii emoționale și plăcerii pe care o primeam ambele din acest proces minunat! Îmi era frică că micuța va suferi mult, scădea din greutate și va deveni agitată și nervoasă, fiindcă în ultimele luni micuța nu doar se alimenta ci mai mult se mângâia și alina cu pieptul.

Din fericire a fost exact invers așteptărilor mele. S-a întâmplat după două săptămâni de încercări eșuate de a opri alăptarea într-un ritm lent și blând, cu isterii și revoltări din partea micuței… Ea nu accepta să înlocuiască chiar și o singură masă pe zi, sânul cu mâncarea obișnuită, știa că oricum este „sisea” și nu mânca categoric!

Îmi dădeam seama că e mult mai șmecheră decât credeam.

Atunci mi-am amintit de o metodă pe care o citisem într-un articol care, la mine a funcționat. Am făcut un ceai tare ca sa fie amar și mi-am dat cu el mameloanele. Înțelegeam că recurg brusc la încetarea alăptării, de aceea îmi era frică cum va accepta și conștientiza că „sisea” ei iubită, nu mai este. Însă, spre mirarea mea, copilul meu minunat și deștept, după ce a simțit gustul amar al sânului, s-a strâmbat un pic, s-a îndepărtat de la sân și a cerut apă! Eu și soțul meu, am rămas uimiți de copilul nostru!

Chiar din prima zi fără isterii și manipulări, nu se apropia de sân și cerea mâncare spunând „neam-neam”, așa cum am învățat-o. Doar seara, înainte de somn și-a amintit de „sisea”, care deja era pregătită… S-a atins cu gurița de ea, iar eu în acel moment i-am zis: „Gata, nu e bun!”. A simțit că e amar, iarăși s-a strâmbat, s-a culcat lângă mine apoi a pus mâna la sân și a adormit! Chiar și acum adoarme doar cu mânuță la piept!, dezvăluie Cristina Nicolaev.

Sunt mega fericită că prin acest gest, Jacqueline, a ales să păstreze momentele noastre unice de conectare emoțională și intimitate!”

Sursa foto: Arhiva personală

Distribuie articolul:
Cuvinte cheie: