Teatrul „Satiricus I.L.Caragiale” anunță două spectacole inedite, unul dintre care te va amuza până la lacrimi, iar celălalt îți va trezi emoțiile prin expresivitate și realism. Prinde un loc bun ca să poți savura teatrul adevărat.

Pe 3 noiembrie 2018 (Sala Mare), la ora 18:30 spectacolul „Doctor de femei” de Georges Feydeau, în regia lui Alexandru Grecu, va fi jucat în premieră pe scena Teatrului Național „Satiricus I.L.Caragiale”, e o comedie intrigantă despre infidelitatea conjugală, un subiect captivant, dintotdeauna actual în societate, care le dă mult de gândit bărbaților afemeiați.

Doctorul Moulineaux, personajul principal al spectacolului, jucat de actorul Ion Grosu, devine infidel soției sale la doar jumătate de an de căsnicie. După ce soția lui află despre „aventurile” sale cu alte femei, Moulineaux încearcă să-și „găsească dreptatea” punându-l în joc pe amicul său, Bassinet (Arcadie Răcilă), un tip ciudat care, prin vorbe goale și fapte deocheate, încurcă și mai tare ițele, iar situația devine tot mai tensionată.

Cei doi ajung la o înțelegere, în urma căreia ambii „au de câștigat”, iar momentele devin tot mai haioase, dar și tensionate. Moulineax, pentru a-și stăpâni poftele, se „transformă” din doctor într-un croitor în atelierul său, unde continuă să-și primească iubitele.

Pe 4 noiembrie 2018 (Sala Mare), la ora 18:30 poți savura spectacolul „MADE IN MOLDOVA!” de Constantin Cheianu, în regia lui Sandu Grecu. Acesta este interpretat de o echipă omogenă, mereu în vervă, generoasă de a confirma scenic inventivitate dramatică şi parodică, Made in Moldova e un spectacol de viziune, modern şi percutant (songurile brechtiene, descifrate de publicul secolului al XXI drept muzică rap, dinamizează scenele-document-proces la maximum) de la accentul pus pe cuvânt până la unisonanţă şi expresivitatea plastică a imaginilor. Semnificaţia tragicului depăşeşte sensul spaţiului de joc, vizând textul în profunzime. (…)

Spectacolul lui Sandu Grecu e deasupra aşa-zisului realism al pozitivităţii, iar modul de implicare directă a interpreţilor în arhitectonica textului demonstrează cu prisosinţă că existenţa socială nu poate fi ruptă din contextul existenţei particulare.

Metafora montării se suprapune pe duritatea textului, producând devieri de sensuri şi modificări de structuri în tipologia personajelor. Important în acest spectacol este disponibilitatea interpreţilor de a vibra şi de a răspunde la semnele întregului: în pofida mesajului publicistic piesa lui Constantin Cheianu e o veritabilă dramă socială.

Distribuie articolul:
Cuvinte cheie: