Admiratorii creației literare a lui Matei Vișniec sunt așteptați marți, 9 octombrie, la ora 18:15, la o „Seară poetică” de la Librăria din Centru. Invitații săi, Marcela Benea, Alexandru Cosmescu, Em.Galaicu-Păun, Dumitru Crudu și Igor Guzun vor completa perfect atmosfera uneo toamne pline cu poezie.

Vor fi puse în vânzare ultimele exemplare din Opera poetică, 2 volume, apărute la Editura Cartier în colecția Poesis și ultimele apariții de la editurile Polirom și Humanitas. Autorul va oferi și o sesiune de autografe.

Amintim că MATEI VIȘNIEC s-a născut la 29 ianuarie 1956 în oraşul Rădăuţi din judeţul Suceava (oraş pe care îl va evoca, dintr-o perspectivă onirică şi ludică, în romanul Cafeneaua Pas-Parol). Tatăl său era funcţionar, mama – învăţătoare. Între 1965 şi 1975, urmează şcoala primară şi liceul în oraşul natal. În timpul liceului (şi anume în octombrie 1972) debutează cu poeme în revista Luceafărul, prezentat de Virgil Teodorescu.

În perioada 1976-1980 face studii de filosofie la Bucureşti şi devine unul dintre membrii fondatori ai Cenaclului de Luni, condus de Nicolae Manolescu. Din 1980 şi până în 1987 funcţionează ca profesor de istorie şi geografie în comuna Dorobanţu-Plătăreşti din judeţul Călăraşi. În 1980 debutează editorial cu volumul de versuri La noapte va ninge (în urma câştigării unui concurs de debut organizat de Editura Albatros). Pe parcursul unui deceniu (1977-1987) scrie opt piese de teatru în două şi trei acte, aproximativ douăzeci de piese scurte şi câteva scenarii de film; constatând că aceste texte sunt sistematic respinse de autorităţile culturale, le multiplică pe cont propriu şi le face să circule în mediile culturale şi artistice; scriitori şi regizori prestigioşi vorbesc despre dramaturgul Matei Vişniec ca despre o revelaţie.

În 1984, după apariţia a încă două volume de versuri, devine membru al Uniunii Scriitorilor. În octombrie 1987, aflându-se la Paris, cere azil politic, care i se acordă în luna noiembrie a aceluiaşi an. Locuieşte o lună şi jumătate într-un cămin de muncitori imigranţi, apoi, şase luni, într-un cămin al unei organizaţii umanitare catolice – un fel de uzină de primit şi integrat străini fără o situaţie, dar şi francezi consideraţi “cazuri sociale”. Urmează cursuri intensive de limba franceză, frecventează teatrele pariziene, începe traducerea propriilor lui piese în franceză. Stabileşte contacte cu Marie-France Ionescu, Monica Lovinescu, Virgil Ierunca, Paul Goma, Alain Paruit, Nicolae Breban, Virgil Tănase, Damian Necula, Adina Keneres, Dan Culcer ş.a.

În perioada august 1988-octombrie 1989 locuieşte la Londra şi lucrează în Secţia Română a BBC. Demisionează de aici şi revine în Franţa, angajându-se să scrie o teză de doctorat despre Rezistenţa culturală în Europa de Răsărit sub regimurile comuniste (o bursă de studii de doi ani îi permite să trăiască modest, dar fără griji, în Cité Internationale Universitaire). Încheie cu bine prima etapă a doctoratului, dar renunţă să mai facă eforturi în această direcţie, hotărât să se consacre teatrului. Scrie piese direct în limba franceză (începând din 1992), asistă – în Franţa şi în alte ţări – la repetiţii şi premiere, călătoreşte în acelaşi scop şi în România, unde, după 1989, dramaturgia sa are parte de o recunoaştere entuziastă. Pentru a-şi asigura existenţa, lucrează la Radio France Internationale – Secţia Română. La 24 mai 1996, soţia sa, Andra, îi naşte o fetiţă, pe care o botează Joèla.

Palmares impresionant în dramaturgie:

– piese de teatru jucate în peste 30 de ţări (dintre care unele la mari teatre din Europa: Teatrul Rond-Point din Paris, Teatrul Regal din Stockholm, Teatrul Stary din Cracovia, Teatrul Piccolo din Milano, Teatrul Naţional din Istanbul;

– piese publicate în Franţa (dintre care unele la edituri prestigioase ca Actes Sud Papiers);

– în jur de 30 de piese montate în România, în teatre profesioniste, la radio şi la televiziune.

Distribuie articolul:
Cuvinte cheie: