„Cum a fost revenirea mea în Chișinău?”, este întrebarea pe care și-a pus-o autoarea blogului în cel mai recent text.  Aceasta a descris trăirile prin care a trecut atunci când a revenit în țară, ciocnindu-se cu realitatea.

„O întrebare pe cât de banală, pe atât de des auzită de alții în adresa mea. Zic eu că șase săptămâni să le petreci în locul unde ai crescut e suficient ca să îți răspunzi ție sau altor persoane care anume e sentimentul când revii.

Două ore până la aterizare, mă aflam în avion și simțeam picioarele mele care nu aveau răbdare să calce pământurile natale, iar ale mele două brațe stăteau cuminți și așteptau să cuprindă oamenii dragi.

Culegând de aici bunele maniere de a le ura o zi bună șoferului de autocar, casieriței de la magazin, totul luase o amploare, oamenii necunoscuți răspundeau cu aceeași monedă, dar nu și cei mai apropiați.

Unii așa numiți „prieteni” erau ceva genul „ce ai venit acasă, pui o masă?” serios????? Alții au așteptat ca eu în timp ce eram toată prinsă în lansarea de carte, reglarea câtorva acte, să le scriu, să insist să ne vedem, am încercat măcar pentru mine să explic atitudinea mea și am înțeles-o. Nu m-a schimbat nimic cum zic ei, e vorba doar de mine că eu aștept oamenii să se comporte la rândul lor exact ca mine, bine, frumos, dar na, nu toți pot. Așa că peste cei care mi-au zis: „ai aere de superioritate”, ” nu m-am simțit omul tău de suflet”, în timp ce eu obosită după o zi de alergare pe drumuri, griji, alegeam să îmi petrec timpul cu aceste persoane, trăsesem larg linii fără regrete. Căci crești atunci când realizezi că nimic nu poate fi mai super atunci când ești iubită. Iubitul tău e cel mai bun prieten, amant, părinte! Atunci nu mi-a rămas decât să mulțumesc universului pentru toate lecțiile acumulate, sunt împlinită și fericită, chiar dacă am ales să ies dintr-o zonă de comfort care mă ucidea.”, a scris tânăra.

„Înainte de plecare mi-am cuprins fratele, care e cea mai bună alinare, i-am strâns mâna bunicei mele în a mea și m-am întors ACASĂ.

  • Știți cum am făcut diferența acestui sentiment? Intrând pe ușa casei deodată un aer proaspăt îmi pătrunse în suflet. Vedeam viața pe pauză care mă aștepta, iar poza pe care o vedeți în articol e de astăzi dimineața în timp ce mă întorceam de la cumpărături cu el. E frumos la tine drag Chișinău, dar scuză-mă tu îmi oferi ce? Un pașaport biometric cu care să nu pot avea nicio oportunitate în viață? Salarii care ne fac să plecăm departe și să lăsăm soții, copiii, părinții, cu lacrimi în ochi și amarnica așteptare de după geam…și totul de ce? tu știi? fiindcă majoritatea dintre noi pleacă ca mai apoi să aducă ceva frumos la tine, dar na toți banii din lume nu ar ajuta vreodată să schimbăm conducerea proastă și corupția… mii milă de tine ești prizonier în propria casă…
  • Eu nu vreau să ajung ca tine, eu aleg să îmi construiesc altă casă, una în care sunt apreciată, stimată, înconjurată de oameni buni și deloc nu invidioși! M-am ales cu atâta motivație interioară care îmi oferă idei și curaj pentru a pune viselor mele nimic altceva decât haine de lucru!” a încheiat adresarea Lucia.

 

Distribuie articolul: