Înțelegem semnificația termenului de fake, însă dacă e să ne raportăm la tradițiile noastre, atunci discutăm despre ceva contrafăcut, despre furt și despre încălcarea legilor. Vorbim despre lucruri sau lucrări care vor imita doar aspectul, fără să țină cont de careva parametri de calitate, fără exigențe pe proporții, forme sau culori, pe care le-a gândit creatorul originalului. Arhitectul și designerul A-Studiya, Elena Agafonova, ne-a vorbit într-un interviu despre imitațiile și plagiatul în aceste domenii, cum să recunoaștem un fake și care sunt cerințele pe care trebuie să le înaintăm unui asemenea specialist, pentru a evita cazurile de plagiat.

Elena, cum caracterizați un fake în design și ce caracteristi distincte putem observa la el?

Este foarte dificil de cele mai multe ori să deosebim un original de un fake. E nevoie totuși de niște cunoștințe minime în domeniul tehnologiilor, designului sau arhitecturii. Uneori lucrul pentru un original, proiectarea lui și realizarea poate dura luni întregi, pe când o copie, fie ea și fidelă, va fi realizată mult mai simplu. În realizarea unei copii, dacă nu ținem cont de anumite detalii tehnice foarte importante atunci riscăm să eșuăm. Un exemplu ar fi scaunul Eames Plastic sau Panton Chair. Să faci o copie fidelă de fapt e foarte greu, deoarece mai ales detaliile tehnice trebuie respectate cu strictețe dacă vrei să obții un produs foarte apropiat de original.

Elena Agafonova, desihner și arhitect

Am asistat de mai multe ori la demonstrații tematice la Fiera Milano – o expoziție de design cu mare pondere în lume, unde s-au analizat minuțios obiecte originale și copii aproape fidele ale colegilor ingenioși din China. Unele grupuri de „copiatori” sunt practic alungate de la aceste evenimente ca să nu aibă acces la detaliile tehnologice specifice unui anume brand, asta deoarece ei se năpustesc ca un stol de vrăbii practic.

Dacă nu dispui de cunoștințe măcar minime în domeniu, nici o copie nu vei putea realiza. Iată de ce, copiile sau fake-urile nu doar pălesc la capitolul detalii tehnice, dar putem observa și devieri de la proporții, game de culori, de la calitatea materialelor utilizate, ceea ce va rezulta un cu totul alt obiect. Fake-urile pot fi periculoase nu doar pentru aspectul interiorului, care bineînțeles că are de suferit, dar și pentru sănătatea noastră, iar un exemplu poate fi pielea naturală folosită de compania BAXTER în comparație cu piele artificială folosită pentru producțiile imitate ale chinezilor.

Ce reguli de obicei înalcă un design care nu e original și cum poate fi el detectat de un om simplu, fără cunoștințe în domeniu?

Cred că principala regulă ține de etică și morală. Un fake e un furt, la „drumul mare”, cum s-ar zice: de timp, de idee, de cunoștințe, de bani investiți, de tot. Iar cei care cumpără aceste imitații nu fac decât să susțină și mai mult acest furt. Probabil atunci când ai șansa să cumperi ceva asemănător brandului favorit, însă cu bani mult mai puțini nu te mai gândești la etică și morală. Eu cred că cel care cumpără imitații, fake-uri pur și simplu demonstrează că nu se respectă pe sine. E clar oricui, în principiu, că domnișoara cu o geantă FURLA sau Louis Vuitton nu se va plimba cu troleibuzul.

Poate geanta nu e cel mai grav lucru, vorbim despre detalii de interior care sunt parte din noi, din personalitatea noastră, iar în acest caz și mai mult putem raporta folosirea unui fake la respectul față de sine. E foarte greu să fie detectate de cei care nu au cunoștințe în domeniu, dar depinde și de nivelul de dezvoltare și cunoștințele generale pe care le ai sau de acel simț estetic. Anume micile elemente estetice vor diferenția un original de o imitație. Dacă apare măcar un mic dubiu că ceva nu e în regulă la un anumit capitol, atunci fiți sigur că ați dat peste o copie. Mai sunt documente însoțitoare, aceleași abțibilduri, descrierea produsului, unde este absolut obligatoriu să se indice producătorul și țara de origine – verificați în primul rând aceste aspecte.

Este considerat fake reproducerea anumitor elemente distictive ale marilor opere arhitecturale în construcția altora? Unde în acest sens este margina, muchia de cuțit?

Dacă fake-ul este imitarea exactă a unui obiect sau design, atunci când vorbim despre anumite elemente este calificat ca plagiat. Nu putem acuza în acest caz, deoarece doar o mică diferență și deja nu mai este obiectul pe care credem că l-am imita, respectiv drepturile de autor per general nu sunt încălcate. E foarte greu să patentezi anumite idei arhitecturale. E suficient să schimbi un centimetru sau câteva grade din înclinație și deja ai un element nou, distinct. Este un aspect foarte dureros pentru mine ca designer, ca arhitect, deoarece crearea unui prototip, a unei imagini sau proiectări poate lua luni întregi de muncă și creație, iar apoi să vezi peste ceva timp exact același element preluat de cineva. La începutul carierei eram foarte emotivă la asemenea întâmplări, acum însă merg mai degrabă pe tendințe și privesc lucrurile per ansamblu – cu siguranță nu va putea nimeni repeta ceva cu exactitate.

Ce trebuie să cerem de la un designer pentru a nu cădea în plasa fake-urilor arhitecturale și de interior?

Este foarte important să determine exact stilul, apoi elementele distinctive și coloristica. E destul de greu să ghicești aceste aspecte și nu o singură dată am schimbat totul din talpă deoarece un anume element a năruit tot ce-și închipuia clientul. Culmea e că uneori anume copiile sau imitațiile ni se cer și e foarte greu să explici clientului că nu vei face asta deoarece e plagiat. Atunci însă când vii cu o lucrare originală, iar clientul aplaudă de plăcere – satisfacția noastră este maximă.  Folosim adesea prototipuri pe care marile companii, precum Poliform, B&b, Baxter le pun la dispoziție pentru realizări individuale. Alteori dorințele clienților pleacă departe de limitele lor de buget și e foarte important să le comunicăm acest aspect, mai ales dacă există solicitarea unor imitații. Până la urmă totul se rezumă la: „îmi place” sau „nu îmi place”, iar de gradul de plagiarism răspunde numai arhitectul sau designerul.

Care ar fi cele mai elocvente exemple, la nivel de țară, dar și mondiale poate, când designul sau arhitectura nu au fost tocmai cele mai originale?

Nu va risca nimeni să vă răspundă exact la această întrebare, e temă de demnitate și de viață poate. Plagiatul este chestiune serioasă, însă pe care cu greu o vei putea demonstra. Chiar și reproducerea unui analog sau o copie fidelă nu va asigura 100% asemănare cu originalul, deci, „bate-te dacă ai cu cine”, vorba ceea. Anumite imitații există, însă ele nu sunt fidele sută la sută. Peste tot în America și în Europa designerilor nu le este insuflată tehnica, ci le este încurajată creativitatea. Tu, fiind student, de principiu trebuie să creezi ceva nou.

Bineînțeles că există în țara noastră oameni concentrați pe afacere, pe profituri, care vor implementa, spre exemplu în designul de mobilier, ceva copiat și vor avea și succes, și solicitări, și venituri din asta – chiar dacă ideea nu le aparține. În tot ce creez, pe lângă criteriul de profesionalism, pentru mine este foarte important și cel emoțional, iar o imitație nu are suflet, nu poate avea suflet. Acest aspect este principalul critic și cenzor în orice aș face.

Ce ați mai avea de adăugat la acest subiect? Poate un îndemn pentru cititori?

Sunt absolut sigură că orice creator poate cădea la un moment dat în plasa plagiatului fără să vrea. Nu trebuie să ne focusăm, fie că suntem creatori de design sau de planuri arhitecturale, fie că suntem cei care comandă o creație, pe amunite elemente fixe. Un interior cu gust nu va fi unul copiat, ci unul în care se depune suflet și creativitate, unul care denotă personalitatea celui care l-a conceput și individualitatea celui care-l „umple”. Nici de branduri nu vă legați, în orice domeniu. Toți ne dăm seama că un tricou pe care, cu pietre strălucitoare, scrie pe tot pieptul „ARMANI” este un fake, iar faptul că-l porți va fi catalogat de mulți ca atare. Îmi pare mai sănătoasă simplitatea. Nu trebuie să rămâi flămând numai ca să ai un lucru care costă zeci de mii de euro. Totul trebuie să corespundă cu ceea ce ești și cu lumea care te înconjoară – parveniții, ca și imitațiile, în mare, nereușite, sunt de cele mai dese ori sabotați. Demonstrați originalitate – asta va fi prețuită mereu.

Mai multe lucrări ale Elenei Agafonova găsiți pe pagina

Design Interior Chișinău
str. Creanga Ion, 6V (1,73 km)
MD-2069 Chișinău
 0694 10 335
P
Distribuie articolul:
Cuvinte cheie: