Atât de aromată, atât de gustoasă, doar socata poate fi… Cu grijă și multă dorință am căutat un loc de unde să găsim aceste flori, întrucât în Moldova această plantă nu e prea folosită pentru socata, mai mult uscată și folosită pentru ceai. Găsit pădurea, când colo, primii copaci abia își desfăceau florile. Nu-i bai, mergem mai departe, până am dat de o poieniță plină de flori de soc (și căpușe, fiți atenți!). Dar ce mireasmă îmbătătoare? Vai de mine!

INGREDIENTE
14 flori de soc (pentru că aveam și flori mai mici)
6 litri de apă pură
500 g miere (a mea era polifloră)
sucul unei lămâi si cateva felii de lamaie
o steluță de anason (opțional)
ghimbir ras (opțional)
mentă (opțional)
3-4 linguri de turmeric (opțional)

MAGIA
Se spală florile cu mare atenție (cufundându-le cu atenție în apă, pentru a nu spăla polenul), se usucă cu ajutorul prosoapelor. Se pregatesc 2 borcane a câte 3 litri, se adaugă apa și mierea și sucul unei lămâi. Se amestecă cu grijă până se dizolva mierea complet. Apoi se adaugă mierea, iar la final florile parfumate. În unul din borcane am adăugat ghimbirul și steluța de anason, celălalt l-am lăsat clasic, ulterior la servire, adăugând câteva frunze de mentă.
Magia, cu adevărat, abia acum începe. Se lasă borcanele, acoperite cu tifon, la întuneric, peste noapte. A doua zi, se încearcă cu o lingură de lemn, se mixează cu tandrețe și se dă acolo unde e cald și soare. Eu am dus-o chiar afară.

Următoarele 2 zile, am tot ‘cercat-o cu lingura de lemn, amestecat cu toată tandrețea mea, iar în al 18-lea ceas al zilei numărul 3, am zis că e numai bună!
Am strecutat cu grijă licoarea și am gustat-o, am gustat-o și… am gustat-o, fără de oprire. Pentru cea clasică, adăugat câteva frunze de mentă, proaspăt rupte din grădină, mmm, o minune!
Deci, socata?!

Text și fotografii: Rodica Dumbrăveanu-Spînu