Lingem rănile... ar fi prea rece spus; tămăduim sufletul... prea cald pentru unii; încurajăm femeile – destul de racordat la nevoile societății... și totuși: Ce facem cu femeia care a trecut peste un divorț? Cum o ajutăm să treacă, dacă asta e nevoie ei cea mare? Cum o ajutăm să uite? Cum putem preveni un divorț? Cum o ajutăm să fie „Din nou EA”. Un proiect de suflet care dă cărțile pe față și spune lucrurilor pe nume.

Despre divorț, comunicarea cu copiii, iertare și renaștere am discutat, de această dată, cu Nata Albot.

Nata, cum vine un divorț? 

Un divorț vine de jure și de facto. De facto, el vine mult mai devreme, atunci când partenerii intră în hibernare emoțională. Nu mai observă acele mici, dar importante, detalii dintr-o relație. Nu observă că se irită unul pe altul, nu se mai caută pentru a sta la povești, nu se mai sună pe neașteptate, nu se mai surprind, nu caută să petreacă timpul doar în doi.

Dar cel mai important este că nu mai comunică pe aceeași lungime de undă despre relația lor. Și prăpastia începe să crească, cu fiecare zi, cu fiecare ceartă… Apoi, când devine clar că nu mai merge, ambii trebuie să-și răspundă la întrebarea: Îl/o mai iubesc sau nu. Și dacă răspunsul este: Nu, aici trebuie să intervină și divorțul de jure. Nu cred în revenirea unei iubiri. E o materie prea fină, ca să o reciclezi.

Ești pregătit(ă) de un divorț sau el oricum doare?

Nu cred în divorțuri „nedureroase”. Dar cred în divorțuri civilizate. Sunt una dintre acei oameni care poate spune că a divorțat civilizat și știu sigur că se poate. Important e ca ambii să înțeleagă care e miza. Pentru noi ambii, miza a fost să creștem două fete împlinite, care să primească dragoste din ambele părți și să intre în viața adultă cu matricea de copil fericit și împlinit. Altfel jocurile noastre emoționale le afectează prea mult viața ulterioară a copiilor noștri. Or eu cred că asta e mult mai important decât să ne demonstrăm unul altuia cine a învins în divorț. Pentru mine, divorțul nu este un motiv de mândrie sau bucurie. E o dezamăgire. Și aici trebuie acceptat faptul ca și cum ai pierde un om drag, pe care nu îl mai poți întoarce.

Ce poate genera această ruptură?

Nepăsarea și Trădarea.

Cum putem preveni o asemenea tragedie pentru cuplu?

Nu știu, eu nu am putut să o previn ca să dau sfaturi. Dar după prima căsnicie, știu sigur că sunt un alt om, cu alte valori decât cele dintâi. Mă focusez pe alte nevoi, decât cele materiale. Am nevoie de alte dovezi de iubire, decât cadouri sau fapte eroice.

Poate divorțul să fie fericire, eliberare, bucurie (aici vorbim despre violența în familie, despre șantaj psihic, emoțional, financiar)?

Poate și este. Și nu doar atunci când e vorba de violență în familie sau șantaj psihic. Numai că nimeni nu este gata să accepte asta atunci când rana e proaspătă. Divorțul este o soluție bună pentru o relație care face doi oameni nefericiți. Numai că foarte multe cupluri nefericite sunt mai mult interesate să salveze aparențele, decât să-și salveze propriile inimi.

Cum e cu cei mici, cum comunicăm divorțul copiilor într-un mod corect?

Îl comunicăm ca unor adulți. Mama și cu tata nu se mai iubesc. De aceea nu vor mai locui împreună. Dar vă iubesc extraordinar de mult pe voi. De aceea vom depune tot efortul ca să petreceți cât mai mult timp cu ambii. Și de obicei, copiii au de câștigat dintr-un divorț civilizat, pentru că ambii părinți încearcă să fie cât mai buni pentru copiii lor.

Ce urmează după un divorț în sufletul unei femei? Cum le tămăduim rănile?

Fiecare caz e individual. În sufletul meu a urmat o perioadă de adaptare la viața de single. Adaptare la a  nu mai suna, a nu mai avea vacanțe împreună, a nu mai face cumpărături împreună, a nu mai petrece cu aceeași prieteni. Adaptare la comunicarea fără „tandrețuri” și fără teme intime, strict pe teme legate de copii, etc.

Rănile nu se tămăduiesc rapid și ușor. Rănile cer răbdare și inteligență. Eu mi le-am tămăduit prin muncă, am devenit un „workaholic”. Cred că în perioada post divorț la oameni se acutizează viciile. În cazul meu a fost munca în televiziune. Dar asta m-a și ajutat să cresc enorm. Lucruri pe care sigur nu-l reușeam, dacă eram în familie, pentru că ar fi însemnat să lipsesc mult de acasă.

Este divorțul unica scăpare din problemele de cuplu?

Divorțul este o scăpare doar atunci când oamenii sunt gata să-și recunoască onest că nu se mai iubesc. Alte probleme de cuplu, au și alte soluții. Dar cu „neiubirea” nu te pui.

Este loc de iertare?

Este, depinde ce ești gata să accepți ca pe o amintire cu care va trebui să trăiești tot restul vieții. Pentru mine trădarea, nepăsarea, violența fizică, minciuna nu sunt de iertat. În rest, toate pot fi rezolvate.

Când și cum deschidem inima unei noi relații? Este prezentă frica pentru a iniția o relație nouă?

Eu am un crez: „Iubirea e un dar atât de rar, încât atunci când vine, o lași să intre în inimă fără condiții sau frici”. Frica pentru o nouă relație nu am avut-o, dar pentru o nouă căsnicie – da. Dar eu sunt omul care , închid ochii și sar. Pentru că vreau să fiu mai puternică decât fricile mele și să-mi trăiesc viața din plin.

Victoria Lungu, în proiectul „Din nou EA”: „Cea mai mare greșeală pe care o facem atunci când devenim soții este că încercăm să schimbăm totul” (Video)

Distribuie articolul:
Cuvinte cheie: