Angela Stafii muncește la o carte care începe așa: „Uneori stau întinsă într-un câmp sălbatic cu miros de primăvară. Atunci animalul din mine e liniștit și pândește. Simt cum tot corpul intră în pământ și părul se împletește cu iarba. Bucată cu bucată apare o cosiță lungă până la Dumnezeu. Acest păr mă ține în viață. De după un copac își face loc un lup alb. Din ochii lui curge focul. Îmi imaginez că mă pot îmbrăca în blana lui și pornesc. La vânat. De umbre.”

Se împlinesc patru ani de când Angela Stafii adună material pentru cartea sa, „La vânat de umbre”, în care face o călătorie imaginară prin fricile umane și prin descoperirile pe care le-a făcut în timp. Acestea o privesc pe ea, dar și pe oamenii cu care a apucat să lucreze.
17888322_1820373334950277_734053909_n

Filă de manuscris, „La vânat de umbre”

„Cartea va cuprinde un set de tehnici pe care le aplic în raport cu mine și alți oameni, pentru depășirea temerilor. Cartea trece prin cele mai mari răni pe care le-am descoperit până acum și este scrisă în stil de semijurnal. Folosesc vorbirea orală ca să pot ajunge mai ușor la inimi. Nu mă interesează procesele mentale de această dată.”
Nerăbdători din fire, am rugat-o pe autoare să ne dezvăluie câteva tehnici.

„Prefer să las tehnicile pentru a fi descoperite în carte. Totuși, o să pomenesc doar câteva. Una dintre ele se numește revizia vieții și este atât de profundă încât schimbă vieți. O alta se referă la lucrul cu corpul și identificarea fricii în anumite părți ale corpului, apoi eliberarea ei prin tehnici specifice de respirație. Mai avem tehnica prin care găsim povestea care stă în spatele fricii. Sunt toate tehnici învățate și trecute prin mine. Cât despre răni, acestea pot fi foarte multe. Doar că temele centrale sunt: abandonul, respingerea, trădarea, umilirea, nedreptatea. La acestea cinci se mai adaugă două. Dacă ne uităm atent, rănile noastre umane corespund cu cele 7 păcate sau ce 7 virtuți din creștinism. Nu există un timp record de vindecare. Fiecare om are ritmul lui și vindecarea corespunde acestui ritm. Vorbim mai degrabă despre un timp circular, pe care omul îl resimte, și nu de cel linear – trecut, prezent, viitor. Așa ne-au învățat să gândim și să numărăm timpul. De fapt, dacă ne uităm atent la viețile oamenilor, găsim cicluri de 3, de 7 ani și tot așa. Mai mult, repede sau record nu este măsura vindecării. Aceleași răni pot reveni sub alte aspecte. Uneori nu ne ajunge o viață pentru a vindeca. Alteori e destul un moment. Nu le-aș sugera oamenilor să caute viteza, ci mai degrabă profunzimea și lecțiile. Atunci vindecarea are loc.”

17888218_1820373438283600_1281542179_n

Filă de manuscris, „La vânat de umbre”

Cartea însă nu va fi structurată pe răni, ci pe lecțiile care pot fi învățate din anumite evenimente.
„Și ele pot fi doar patru: a învăța să fii, a învăța să iubești, a învăța să creezi și a învăța să mori. În momentul în care înțelegem și simțim asta – suntem vindecați.”
Angela Stafii își dorește să termine cartea până la mijlocul lui mai. În carte apar oamenii pe care autoarea îi are alături. Nu vom citi nume. Va fi o carte plină de umbre, în care se poate regăsi orice om care o va citi. 

Distribuie articolul:
Cuvinte cheie: