Suntem convinşi că doar noi, adulţii, suntem cei care-i învaţă pe prichindei de toate. În realitate, şi noi avem ce învăţa de la copii. Totul e să vrei să priveşti lumea cu sufletul deschis, aşa cum procedează ei.

Când eram mici, aşteptam cu nerăbdare să creştem. Acum, ajunşi „mari“, ne e dor de copilărie. De ce oare? Pentru că, s-ar părea, pe parcursul vieţii am uitat să fim fericiţi. Ce înseamnă să fii fericit? Priveşte cu atenţie un copil şi el îţi va arăta care sunt secretele unei asemenea stări.

Să-ţi manifeşti bucuria

Ai observat cu cât interes explorează copiii lumea înconjurătoare? Sunt foarte curioşi şi se miră de orice noutate care le iese în întâmpinare. Pe mulţi adulţi, din păcate, nu-i mai entuziasmează nimic, fiindcă au uitat să se bucure de viaţă, de lucrurile mărunte întâlnite în cale, precum vederea unui boboc de floare, a unui căţeluș sau a unui fluture în zbor.

Aşa apare, firește, întrebarea: oare de ce mulţi adulţi sunt atât de plictisiţi, preferând cinismul uimirii sincere? Poate pentru că s-au obişnuit să-şi ascundă după un zid propriile sentimente, pe care dintr-un motiv sau altul le consideră slăbiciuni. În realitate, nu e nimic ruşinos în a fi curios, în a te entuziasma sau a te minuna de tot ce se petrece în jur, ba chiar şi de ceea ce ţi se întâmplă ţie.

Învață de la copii să vezi partea bună

Nu-i aşa că deseori te trezeşti cârcotind încă de dimineaţă că te aşteaptă o zi mult prea încărcată, obositoare sau poateplictisitoare? Iar asta nu te ajută deloc. Princhindeii rar își încep ziua prost dispuși, poate doar dacă sunt bolnăviori sau obosiți. Încântare le provoacă orice lucru, oricât de mic: și o jucărie nouă, și mersul la cinema sau pur și simplu într-un loc necunoscut. Cât de simplă și încântătoare ne-ar fi viaţa dacă am proceda la fel!

Să priveşti lumea fără prejudecăţi

Copiii n-au prejudecăţi sau frici și plac sau nu pe cineva pur și simplu, după cum simt în acel moment. În evaluarea lor nu intră niciodată factori precum: câte avuţii are acea persoană, dacă practică o meserie sau alta, dacă este alb sau negru. De regulă, dacă micuțul are prejudecăţi, ele îi sunt insuflate de către adulți.

Să nu minţi

Copiii nu sunt predispuși la minciună. Toate neadevărurile nu sunt decâtrodul unei fantezii inofensive. Copiii mai mici de șase ani povestesc frecvent istorioare inventate de ei, prezentându-le ca fapte petrecute cu adevărat, pe care adesea chiar ajung să le creadă. Nu e nici minciună, nici păcăleală, pur și simplu încă nu prea fac distincţie clară între realitate și ficţiune. Apoi, aceste relatări nu fac rău nimănui, ci doar arată că prichindelul are imaginaţie. Copilul învaţă să mintă intenţionat de la adulţi, primii „învăţători“ în acest sens fiind, din păcate, chiar propriii lui părinţi.

Să nu renunţi

Ai urmărit vreodată cu atenţie cum învaţă un prichindel să meargă? Cade, se ridică, cade din nou și iar se ridică. Copiii sunt incredibil de ambițioși și perseverenţi în ce vor să facă. Când se confruntă cu greutăţi, încearcă să le depășească iar și iar. În plus, au o rezervă impresionantă de răbdare, fiind capabili să aștepte o lungă perioadă rezultatele activităţilor lorSă preţuieşti prezentul Copiii nu se gândesc nici la trecut, nici la viitor, înspăimântaţi la presupusele perspective sumbre, ci trăiesc la maximum clipa, prezentul fiind tot ce contează pentru ei. Şi se implică în ceea ce fac cu toată fiinţa, fără teama de a greși. La urma urmei, din greșeli poate învăţa și ca adult, nu doar în copilărie.

Să râzi

Copiii știu să râdă, cu ușurinţă și din toată inima. Uneori, chiar și când toată faţa le e scăldată de lacrimi. Foarte des râd pentru că pur și simplu vor să râdă în acel moment, neacordând atenţie nici celor din jur, nici împrejurărilor. Ei știu din instinct, ceea ce s-a demonstrat de mult, că râsul sincer, din toată inima este benefic și pentru corp, și pentru psihic. Apropo, tu astăzi ai apucat să râzi?

Distribuie articolul: