Pe măsură ce încerci să atingi un nou obiectiv, s-ar putea să vrei să te bazezi pe puterea voinței tale pentru ajutor. Dar există câteva lucruri pe care s-ar putea să nu le știi despre ea.

„Mulți oameni cred că ori te-ai născut cu voință sau nu o ai. Dar este de fapt ca un mușchi pe care îl poți întări în timp.” declară Marina Chaparro, pentru un articol WEB.MD, punctele cheie ale căruia le vom analiza în rândurile următoare.

Ce reprezintă voința?

Voința este capacitatea mentală de a rezista ispitelor, așa-numitelor îndemnuri, impulsuri sau obiceiuri proaste, pentru a îndeplini obiectivele pe termen lung.‌

De-a lungul anilor, voința a preluat o conotație morală, de parcă s-ar considera că dacă nu ai voință, nu ești un om bun. Această idee nu este utilă sau corectă.‌

Voința este de obicei legată de aptitudini practice, nu de virtuți sau de etică, iar experții spun că este neutră. A avea sau nu voință nu este nici bine, nici rău, nici corect sau greșit.

1. Ce crezi tu despre voința contează la fel de mult ca și voința în sine

Există două teorii principale în studiul voinței: teoria limitelor și teoria lipsei limitelor.‌

Teoria limitelor spune că voința are margini și, odată ce rezervele tale sunt epuizate, voința nu mai funcționează. De exemplu, după o zi solicitantă, nu mai poți rezista tentațiilor pentru că ți-ai epuizat toată puterea de voință.‌

Teoria lipsei limitelor spune că voința este ca un mușchi. Cu cât o folosești mai mult, cu atât ai mai multe rezerve. Rezistența cu succes la ispite de-a lungul zilei îți întărește voința.‌

Dar de-a lungul anilor, cercetările au schimbat înțelegerea modului în care funcționează voința. De fapt, dovezile arată că ideile tale despre voință sunt cele care afectează modul în care răspunzi la solicitări. ‌

Dacă subscrii la ideea că voința este limitată, este mai probabil să fii mai puțin eficient în atingerea obiectivelor după o zi grea. Dacă crezi că puterea de voință crește, este mai probabil să te recuperezi cu o capacitate mai bună de a lupta pentru obiective după o zi provocatoare.‌

Aceasta înseamnă că puterea ta de voință în sine ar putea să nu fie la fel de importantă precum convingerile tale personale despre aceasta.

2. Modul în care te bazezi pe voința ta este cheia

Deoarece convingerile tale despre voință sunt importante, la fel este și modul în care te folosești de ea. Deoarece cercetările schimbă modul în care este percepută voința, au apărut noi idei legate de aceasta. Una este că există două moduri prin care ne folosim de voință: cu efort sau fără efort.‌

Voința legată de efort este un tip care implică suprimare. Aceasta înseamnă că blochezi în mod activ îndemnurile și ispitele.‌

Voința fără efort este mai ușor de înțeles ca „hotărârea de a acționa într-un mod”. Aceasta este capacitatea ta de a te motiva să te ții de un plan folosind recompense, așteptându-te la ispite și făcând ajustări pe parcurs.

Cu cât obiectivul tău este mai conectat la valorile tale și la sinele tău, cu atât folosești mai multă voință fără efort și cu atât este mai puțin probabil să te bazezi pe blocarea activă a ispitelor. Se crede că este mai greu să te obligi să te ții de o sarcină sau să faci ceva pentru care nu ai, de fapt, suficientă motivație, doar bazându-te pe voință.

3. Nu trebuie să te bazezi pe voință pentru a învinge dependențele

S-ar putea să ți se spună că dependențele însmeană o problemă cu autocontrolul. Că doar dacă îți controlezi impulsurile, poți depăși dependența. Acest lucru nu este adevărat.‌

Dependența este o problemă neurologică pe termen lung. Creierul tău se schimbă fizic atunci când ai o dependență și este nevoie de tratament și reabilitare pentru a-l readuce la starea sa normală. A avea multă voință nu te ajută să scapi de o dependență.

De fapt, cercetările au arătat că persoanele cu dependențe s-au descris ca fiind cu voință puternică sau cu voință foarte puternică. Dar în studii nu a existat nicio corelație între a avea voință puternică și o recuperare stabilă. Poți avea multă voință și totuși să suferi de dependențe.‌

În schimb, strategiile diferite, cum ar fi schimbarea radicală a mediului, prieteniile și rutina zilnică, par să fie mai importante în lupta cu dependențele, mai degrabă decât puterea voinței.

4. Atitudinea față de voință este legată de sănătatea și bunăstarea ta

Nu este surprinzător că voința este legată de bunăstarea ta. Un studiu a analizat convingerile legate de voință și bunăstarea la pacienții cu diabet. S-a descoperit că oamenii care credeau că puterea voinței este limitată au simțit, de asemenea, că au mai puțin control asupra sănătății lor, ceea ce a cauzat mai multe probleme legate de diabet și o sănătate emoțională precară.‌ Aceasta înseamnă că oamenii care credeau că au puțină voință nu au fost capabili să-și gestioneze diabetul și riscul lor de a suferi de complicații era mare.‌

Într-un alt studiu, studenții cu dubii legate de voință au mâncat mai multe alimente nesănătoase, au avut mai multe dificultăți în a-și regla stresul, au amânat sarcinile lor mai mult și au primit note mai mici, atunci când erau supuși unui nivel ridicat de stres.

Cum să-ți cultivi voința

Nu te concentra pe creșterea și cultivarea voinței tale. Pe baza ideilor noi și a studiilor despre aceasta, ar putea fi mai bine să folosești strategii care să te ajute să te motivezi, mai degrabă decât să te concentrezi pe cum să-ți consolidezi voința și să reziști unui impuls sau tentației.

Distribuie articolul: