Aproape 20 de ani în urmă, Aurelia a plecat la mii de kilometri de țară, în Italia. Acest loc a devenit atunci, pentru femeie, pământul făgăduinței. Cum a ajuns de la merceolog și babysitter, la proprietară de salon în inima Romei.

Povestea ei a început aproape douăzeci de ani în urmă, atunci când și-a urmat instinctele, când a acceptat propria provocare. Născută în satul Ciorești, Aurelia Crîșmaru a reușit să-și construiască o viață nouă, departe, la mii de kilometri de casă. Cât a locuit în Moldova, aceasta, de profesie merceolog în comerțul cărților, fusese angajată în librării și în bibliotecile școlare, iar când a ajuns în Italia, femeia s-a angajat în calitate de îngrijitoare.

Cum a început „aventura” Aureliei

„În Italia am venit în ’99, am fost printre primii moldoveni care au pășit pe teritoriul Italiei. Începutul nu a fost deloc ușor, luând în considerare faptul că aveam o situație destul de bună acasă, pentru acele vremuri. Am plecat împotriva părerii familiei mele și ignorând orice tentativă de a mă convinge să rămân acasă. Voiam să demonstrez că pot să mă descurc singură.

Ajungând în Napoli, am realizat un lucru: călătoria mea s-a transformat într-o provocare. N-a fost ușor singură. După 8 luni am ajuns la Roma unde erau mai mulți cunoscuți și din prima clipă m-am simțit acasă. De când m-am mutat în acest oraș superb, nici cartierul nu l-am schimbat.”, povestește femeia.

Primul  job – la muncă, ca în familie

„Primul job, că la majoritatea moldovenilor a fost în calitate de îngrijitoare de copii, babysitter, cum se mai spune aici, într-o familie cu doi copii, unul de 4 ani și celălalt s-a născut chiar în ziua în care am început munca la ei.

Cu ei niciodată nu m-am simțit ca la lucru, dar ca în familie. Tot ei m-au convins să-mi aduc și fiica în Italia. Trăiam la ei de parcă eram o singură familie mare. Chiar și acum, după 15 ani de când nu mai locuim în aceeași casă și ei sunt departe de Italia, de fiecare dată trec să ne salute, vorbim des la telefon și ne vizităm des. Chiar dacă stăteam bine, cu cât creșteau copii cu atât aveau mai puțin nevoie de mine și am decis să-mi găsesc și eu o ocupație și să schimb ceva”, a dezvăluit moldoveanca.

Așa s-a înfiripat ideea unei afaceri proprii

Atunci când visul te urmărește toată viața, așa cum s-a întâmplat și în cazul Aureliei, nu ai decât să muncești și să-l urmezi: „De mică am fost interesată de acest domeniu. Aveam 5 ani și toate păpușile mele erau tunse și aranjate de mine. Crescând mai mare am trecut la prietene, colegi de școală și serviciu. Văzând că toate îmi cereau să le aranjez și să le pregătesc pentru diferite evenimente, în 2003 am decis să fac din această pasiune a mea, o profesie. Așa am ajuns să mă înscriu mai întâi la academia de frizeri, iar mai apoi am urmat diferite cursuri și specializări. Visul de a deschide un salon al meu, îl aveam demult, dar este foarte greu să treci de la vis la realitate”

Începutul a fost greu… dar nimic nu este imposibil

„A fost foarte greu, dar nimic nu e imposibil dacă îți place ceea ce faci. Chiar dacă taxele sunt mari, dacă îți dorești cu adevărat poți să reușești”, este îndemnul Aureliei.

„Pe 1 iulie 2018 am deschis salonul”

Femeia se poate lăuda că pe la salonul ei au trecut cliente din lumea întreagă. „Clientele mele sunt internaționale – America de Sud, Africa, Franța, Anglia chiar și din Thailanda, dar cele mai multe sunt desigur din Moldova, România și Italia. Indiferent din care colț al lumii provin sau ce limbă vorbesc femeile întotdeauna tind și vor să fie frumoase. Unica diferență dintre ele, poate fi că, italiencele sunt mai constante și vin cam în fiecare săptămână la salon”, povestește aceasta.

V-ați gândit să vă întoarceți în Moldova?

„La moment nu cred, aici chiar mă simt acasă. Am familia alături, prietenii sunt aici. Noroc că spre Moldova sunt zboruri în fiecare zi, iar când îmi vine pofta de ceva sau îmi este foarte dor, urc în avion și trag o fugă pe 2-3 zile acasă”, își încheie povestea Aurelia.

Sursa foto: Arhiva personală

Distribuie articolul:
Cuvinte cheie: