Muzeul „La Bunici”, din satul Tudora, găzduiește mai multe modele de ii, care au fost adunate încă din 2014. Fiecare ie este realizată într-un mod deosebit și are o simbolistică aparte. Tatiana Barbăneagră ne-a povestit amănunțit despre fiecare ie în parte și cum le-a adunat toate în Casa Mare a muzeului. 

„Sunt mai multe modele de ii, sunt încă de la strămoșii noștri. De pe timpurile când cămeșile se făceau din cânepă și in. După ce se prelucra cânepa sau inul la Nistru, se făceau ornamentele. Ornamentele, erau și ele diferite, de exemplu pomul vieții și drumul vieții. Fiecare simbolizează ceva aparte”, ne povestește doamna Tatiana.

Fiecare culoare, dar și ornament mărturisește ceva despre neamul nostru. Pe timpuri, o ie reprezenta destinul persoanei ce o poartă. Florile roșii semnifică tinerețea unei fete. Dacă o fată își făcea o astfel de cămașă, cu aceste ornamente, era de înțeles că ea se pregătește pentru a pleca la joc.

Sunt câteva ii realizate din două tipuri de materiale în același timp, in și cânepă. De obicei, partea de sus se făcea din in prelucrat, din cauza că este mai fin și plăcut la atingere, iar partea de jos din cânepă. Cânepa, fiind o materie primă disponibilă, era utilizată foarte des”, mai spune Tatiana.

„Cămașa de la bunica Tecla”, așa numește doamna Tatiana IA din fotografie și spune că ea a fost realizată încă în anul 1918. Menționează că bunica Tecla era o fire veselă și mereu avea zâmbetul pe față, iar amprenta optimismului a lăsat-o și pe ie, prin culori și simboluri specifice.

O altă ie ar putea fi realizată mai devreme de anii 1900. „Ia de la doamna Valentina, care a obținut-o încă de la mama sa”, spune doamna Tatiana. Femeia spune că majoritatea din aceste ii au fost donate de către mulți localnici. Se bucură mult că prin colecția mică este și o rochie ucraineană. Diferența dintre una ucraineană și autohtonă, este una evidentă și clară. „La noi ornamentul se pune și la poale, dar ucrainenii accentuau ornamentele pe piept și pe mâneci. De asemenea ucrainenii folosesc mai mult ornamentul înflorat, pe când noi obișnuim să arătăm soarta omului”, explică doamna.

„Mi-am făcut și eu ie, câțiva ani în urmă. Cât am fost în concediu, am zis să îmi fac o ie de felul meu, cu ornamentele ce redau fericirea mea pentru că am o familie, de asemenea fericirea că pot lucra la muzeu și păstra autenticitatea neamului nostru. Urmașii trebuie să vadă istoria vie”, menționează femeia. Ia a fost realizată timp de două săptămâni.

„Dacă vrei să ieși la fetit, gătește-te”. Așa se spunea pe timpuri, fiecare fată își făcea ia independent, fără ajutorul altor femei. O IE pentru joc, alta pentru fetit.

Tatiana Barbăneagră mărturisește că găzduiește cu suflet deschis aceste ii, pentru ca generațiile viitoare să vadă toate lucrările realizate de strămoși și să păstreze autenticitatea neamului nostru.

Vezi și: Mergem „La bunici” pentru o doză de tradiții cu note istorice (Fotoreportaj de la Muzeul din Tudora)

Distribuie articolul: