„Dacă nu-ți place, fă-ți valiza și pleacă”, „Nu mă interesează ce crezi”, „Nimic din ceea ce faci nu este bine”, „Uită-te cum arăți”, „Nu știi să faci nimic”, „O să trăiești alături de mine atâta timp cât o să vreau eu, dacă nu …” – acestea și alte fraze de genul sunt folosite de abuzatorii emoționali împotriva persoanelor pe care le consideră mai slabe, sau asupra cărora se simt autoritare. Printre consecințele cele mai grave ale tolerării violenței emoționale pe termen lung se regăsește controlarea de către abuzator a gândurilor și acțiunilor victimei, ceea ce provoacă defocusarea de la propriile voințe și pierderea simțului realității.

Violența psihologică, deopotrivă cu cea fizică, are consecințe asupra sănătății victimei, însă, în comparație cu violența fizică, cea emoțională este un proces de lungă durată pe care victima nu îl percepe și ajunge să îl considere o stare de fapt.

  • Dacă cazurile de violență fizică pot fi ușor identificate prin existența dovezilor tangibile și a urmelor de pe corpul victimei, cele de violență psihologică, care implică „jocuri” sofisticate, subtile și toxice, în mod evident, împiedică declanșarea alarmei de conștientizare a problemei.
  • Specialiștii în psihologie consideră consecințele abuzului emoțional mai traumatizante și greu de tratat decât cele lăsate de abuzul fizic, iar complexitatea procesului de recuperare este în raport direct cu durata și intensitatea abuzului asupra victimei. În mediul medical se consideră că tolerarea, pentru o durată prea lungă de timp, a episoadelor de violență emoțională poate declanșa patologii ale sistemului nervos, cardiovascular și ale glandei tiroide, ceea ce demonstrează legătura directă dintre acest tip de violență și sănătate.

Victimele abuzului emoțional sunt, de cele mai multe ori, dar nu neapărat, persoane dependente financiar, care se subestimează și cred că nu pot exista în afara relației toxice. Totodată, clișeele sociale și frica de necunoscut completează impactul presiunilor emoționale, ceea ce impune victima să tolereze comportamente abuzive și să fie vulnerabilă șantajurilor, înjosirilor, intimidărilor și amenințărilor. De cealaltă parte a baricadei, abuzatorii emoționali neagă abuzul și întotdeauna învinovățesc victima.

Având în vedere subtilitatea problemei, dar și faptul că abuzatorul poate masca, în public, comportamentul abuziv prin manifestări supraprotectoare și grijă sporită, pentru identificarea victimelor violenței emoționale este necesară urmărirea comportamentului acesteia. În majoritatea cazurilor victima manifestă comportament retras, silențios, își menține privirea ațintită în pământ, îi este frică să vorbească și să-și manifeste dorințele, dezvoltă sentimentul de teamă generală, demotivare și depresie de la forme ușoare până la severe, în cazuri extreme apar și gânduri suicidale.

Pot exista și simptome fizice, printre care se numără: oboseala cronică, dureri de cap, senzație de greață, dureri musculare și probleme digestive care nu se ameliorează în urma aplicării doar a tratamentului medicamentos. În cazul victimelor abuzului emoțional protocolul medical presupune combinarea terapiilor medicamentoase, a ședințelor de consiliere psihologică și diverselor tipuri de terapie. Pentru redarea stării de bine și a creșterii nivelului de autoapreciere psihologii și psihoterapeuții recomandă terapia prin artă, dar și focusarea pe hoby-uri, schimbarea priorităților, refocusarea atenției pe propria persoană și punerea în evidență a propriilor dorințe.

Ce poate face victima?

Pentru a cunoaște dacă o relație este abuzivă este important de a face diferența dintre abuz și conflict, cel din urmă fiind o diferență de păreri sau dezacord pe marginea unui anumit subiect, în timp ce abuzul este dorința permanentă a uneia dintre parteneri de a deține controlul asupra celeilalte. Este importantă etapa de conștientizare a violenței emoționale după care, a nevinovăției, cea a neacceptării comportamentului aplicat în raport cu propria persoană și încetarea justificării abuzatorului. În mod obligatoriu, trebuie să urmeze solicitarea ajutorului specializat, iar pentru optimizarea timpului necesar recuperării sănătății și recăpătării încrederii în sine un element important este susținerea persoanelor apropiate și sprijinul necondiționat.

Nimeni nu este perfect, dar o relație în care ești considerată „defectă” este o relație toxică și primul lucru care trebuie făcut este să părăsești acest mediu. Cu orice preț, violența emoțională trebuie abordată corespunzător și stopată, pentru că întotdeauna există o cale de ieșire din cercul vicios și viitorul este luminos.

Distribuie articolul: