Federația Rusă a lansat în noaptea trecută unul dintre cele mai masive atacuri aeriene asupra Ucrainei din ultimele luni având ca obiectiv principal regiunile Kiev, Zaporojie, Dnipro, Vinnița, Odesa și Cernihv. Ținta principală a fost, din nou, infrastructura energetică. În acest atac, Rusia a folosit practic întregul nomenclator de mijloace aeriene pe care l-a acumulat în ultima perioadă: rachete balistice, rachete de croazieră și drone.

Potrivit datelor preliminare, au fost lansate până la 65 de rachete de diferite tipuri și între 350 și 500 de drone. Harkovul, fiind aproape de graniță cu Rusia, a fost lovit inclusiv cu sisteme de lansare multiplă de rachete. Bombardiere strategice rusești au lansat rachete de croazieră, din Crimeea au fost utilizate rachete balistice Iskander-M, din Marea Neagră au fost lansate salve de rachete Kalibr, iar aviația tactică a folosit rachete hipersonice Kinjal. În mod demonstrativ, în atac a fost folosit chiar și rarul sistem hipersonic Țirkon.

Scopul acestui atac nu are legătură cu situația de pe front. Lovirea infrastructurii energetice nu schimbă cu nimic realitatea militară din tranșee. Chiar dacă Ucraina ar rămâne complet fără electricitate, pentru militarii aflați pe linia întâi acest lucru nu ar schimba nimic esențial.

Narațiunea potrivit căreia astfel ar fi „decimată” industria de apărare ucraineană nu rezistă la o analiză serioasă. Industria ucraineană are un aport relativ limitat în acest război, iar majoritatea echipamentelor și munițiilor provin din ajutor occidental. În plus, orice capacitate de producție militară este, evident, ultima care ar fi deconectată de la energie electrică.

Prin urmare, acest atac masiv nu poate fi interpretat decât ca un act de teroare deliberată împotriva populației civile, o tentativă de a face viața de zi cu zi insuportabilă și de a forța prin suferință ceea ce nu poate fi obținut pe câmpul de luptă.

 

Distribuie articolul: