Pe Veronica Calin nu a trebuit să o convingă nimeni să îmbrățișeze pedagogia. Mai mult, s-au străduit toți să o ghideze pe alt drum… dar pasiunea și dragostea pentru copii a prevalat. Aflați povestea profesională a educatoarei de la Gradinița FasTracKids – “locul unde copiii sunt liberi să răspundă, să-și expună ideile și părerile și să le afle și pe cele ale savanților”, precum ne spune chiar intervievata. Un nou interviu pentru proiectul #ProfesoriCOOL, de astă dată cu Veronica Calin.

Vocație dată de Dumnezeu

“Poate sună banal, dar încă de mică eram „învățătoare”. Cred că nu e de mirare, pentru că unui educator/ învățător/ profesor trebuie să-i fie dată de Dumnezeu vocația (zâmbește). Atunci elevi îmi erau vecinii mai mici decât mine și frații mei. Petreceam “lecția” scriind toți pereții și tablele ruginite pe care le găseam, indiferent de loc. La început le zgârâiam cu un cui, după care luam cretă de la școală.

Prima mea învățătoare, care chiar a fost o „a doua mamă”, cum îmi place mie să afirm, a fost cea de la care am îndrăgit pedagogia. E MODELUL meu și astăzi!

Când mi-am expus dorința de a pleca la studii în acest domeniu, nimeni nu a fost de acord cu mine, cu părere de rău. De parcă conveniseră toți să-mi spună cât de greu îmi va fi, cât de diferite sunt caracterele copiilor, că nu voi avea răbdare cu ei, că voi sta doar cu pastile în buzunar și multe alte „argumente”.

În pofida dorinței mele de a îmbrățișa profesia de pedagog, am absolvit Colegiul Politehnic, am absolvit și un an de universitate chiar, dar… Inima mea era neliniștită. M-a convins o verișoară să încerc totuși la Universitatea Pedagogică și pentru aceasta îi MULȚUMESC, la fiecare realizare a mea îmi amintesc de ea”, ne-a povestit educatoarea.

Greutăți date… tot de Dumnezeu 

“Pentru mine, cel mai greu a fost să fac față invidiei și presiunii, au rămas “sechele”, din păcate. Au trecut ani de atunci și încă nu am înțeles de ce unele persoane doar tind spre rezultate frumoase, dar nu le place să facă eforturi… Plângeam mult atunci, pentru că îmi era greu să rezist. Eu am fost educată altfel, iar mai târziu am înțeles că, datorită acestui aspect, am devenit mai puternică, iar cu trecerea anilor am înțeles că nu voi fi pe placul tuturor și nici nu-mi doresc asta”, dezvăluie Veronica Calin.

Bucurii date de lucruri simple

“Cred că rezultatele muncii sunt cea mai mare bucurie. În acele clipe realizez că toată dăruirea mea nu a fost în zadar. Bucurie e atunci când mă sună foști absolvenți, doar pentru a mă auzi, când ieșim în parc să ne vedem, când ne vedem pe stradă întâmplător, iar ei aleargă spre mine, chemându-mă și sărindu-mi în brațe, când îmi scriu mămicile/ bunicuțele și îmi spun că sunt „recomandată” de alți părinți/ copii. E bucurie când îmi spun copiii că sunt cea mai bună educatoare, aduc desene în care sunt și eu (am fost desenată în multe feluri). Recent mi s-a comunicat că una dintre absolvente, deși trece deja în clasa a doua, încă vorbește despre mine acasă și spune părinților că nimeni nu mă poate înlocui. Ce poate fi mai frumos pentru un profesor?!”, se întreabă retoric intervievata.

Motivația dată de copii

“Doar dragostea față de copii mă ține în acest domeniu. Am încercat să renunț, dar mi-au lipsit prea mult și am reluat activitatea. E greu, dar și frumos. Chiar dacă se întâmplă să am o zi mai nereușită, ajunsă la ei, primesc doza de energie necesară. Ei sunt atât de inocenți, îmbrățișează, fac complimente, desenează pentru mine. Nu am cum să favorizez pe cineva. Fiecare dintre ei, merită să i se acorde atenția necesară, fără excepții! De noi maturii și de atitudinea noastră depinde viitorul, aptitudinile și fericirea lor”, crede sigur Veronica.

Bătăile de cap date de gadgeturi

“Mă indispune faptul că unii părinți nu conștientizează urmările folosirii exagerate a gadgeturilor. Uneori mă gândesc că poate le este mai comod așa… Ar fi frumos să înțeleagă TOȚI că aceste ființe mici au nevoie de ei, părinții, de atenția lor, de comunicare. Acestea îmbunătățesc dezvoltarea sănătoasă a copiilor. Ce privește creșterea profesorului, cel puțin în cazul meu, am învățat să fiu răbdătoare, să savurez fiecare minut dăruit de Dumnezeu, să fiu copilăroasă uneori, să mă joc cu ei, să muncim impreună. Au fost zile în care, datorită copiilor, starea mea s-a schimbat la maxim, pentru că lângă ei trebuie să fim veseli, plini de viață, să fim MODELE. De obicei, copiii ce văd – aceea fac”, este de parere educatoarea.

Rezultate date de… disciplină

“Cred că știe fiecare dintre noi că fără reguli și un regim corect al zilei, nu obținem rezultate. Și cum nimeni nu se naște învățat, să fii părinte, tot în timp se învață. Spun asta din proprie experiență. Fiecare familie are modul său de a-și educa copiii. Eu mă bucur enorm atunci când între profesor și părinți există un parteneriat sănătos, doar așa atingem rezultate frumoase”, a mai spus pentru EA.md Veronica Calin.

Interacțiunea umană, vitală pentru pici

“Niciodată instruirea la distanță nu va putea înlocui lecțiile clasice! Copiii au nevoie de comunicare și nu mă refer la cea virtuală. Au nevoie de contactul cu restul colegilor, să se joace împreună, au nevoie de contactul cu profesorul lor, de schimbul de zâmbete, de emoții pe care nu le vor primi prin intermediul calculatorului, oricât ne-am strădui noi, pedagogii. După atâtea luni de activitate online, copiii sunt obosiți, deja îmi este milă când le văd ochișorii obosiți și mai ales, mă doare când mă întreabă ziua întoarcerii la activități în regim obișnuit și îmi spun că ei nu mai vor să stea acasă. Cel mai greu este atunci când trebuie să-i liniștesc de fiecare dată și să-i încurajez zâmbind ca să nu-și dea seama de oboseala, dorul de ei și activitățile offline”, este de parere cadrul didactic din învățământul preșcolar.

Copiii – dați să dea sens vieții 

”De-a lungul timpului, datorită copiilor, am învățat să am mai multă răbdare, să nu grăbesc lucrurile, să zâmbesc mai mult, să intru în pielea lor, de fapt. Cu ei, nu are cum să fie altfel dacă îți place ceea ce faci, iar copiii pentru mine înseamnă atât de mult… Fiecare în felul său. Eu le zic “Copiii mei” și, de multe ori colegele mele se amuză.

Mi s-a și spus de câteva ori de-a lungul timpului că mă îmbrac ca o profesoară – e stilul meu, nu fac efort. Iar când îmi spun copiii că sunt frumoasă, înțeleg că e bine și mă strădui să fiu mereu la nivel, fiind conștientă că pentru ei sunt model – deci trebuie să fiu unul bun!”, știe sigur Veronica Calin.

“Peste 10 ani îmi văd activitatea la fel de frumoasă cu încă 10 ani de experiență și la fel de iubită de copii. Mă bucur enorm să știu că însemn atât de mult în viața copiilor cărora le sunt îndrumător și că părinții sunt mulțumiți, bucurându-ne împreună de rezultate frumoase!”

Distribuie articolul:
Cuvinte cheie: