Academia Americană de Pediatrie (AAP) a enunțat, zilele trecute, modificarea importantă a unei recomandări aduse părinților cu micuți având vârste de până la un an. Potrivit acestei recomandări, una menită să prevină moartea subită a copiilor, nou-născuții trebuie să stea în camera părinților timp de șase luni, chiar și un an dacă este posibil, dar să nu doarmă în același pat cu adulții. Despre experiențele lor de co-sleeping, am vorbit cu 5 mămici notorii din țară.

Anastasia Popescu, mămică a unui băiețel de 2 ani și fondatoarea proiectului „Mămica Alăptează”, e de părere că o familie bine odihnită este cel mai bun indicator al practicii corecte de co-sleeping:

„Nu sunt pro sau contra co-sleeping, sunt pentru ca familiile să se simtă bine și să se odihnească, iar asta pentru unii înseamnă co-sleeping, iar pentur alții somn separat. Totuși, când vine vorba de somnul unui bebeluș, iar acesta doarme în altă cameră decât cea în care se află cel puțin un părinte, aici e vorba în primul rând despre securitatea copilului, de aceea sunt de părere că bebelușii trebuie să doarmă lângă părinți, astfel încât aceștia să poată monitoriza starea copilului.”

Tânăra mămică are și câteva recomandări în acest sens:

„Co-sleeping-ul, dacă este practicat, trebuie respectate câteva reguli de siguranță:

  • O saltea dreaptă și tare;
  • Fața copilului – aflată la nivelul feței părintelui (de cele mai multe ori a mamei);
  • Copilul să nu fie înconjurat de obiecte moi (perne, jucării, paturi);
  • Copilul să aibă propria plapumă.”

14067940_2056427617916244_7212503832320554100_o

Jurnalista Stela Popa și-a ținut bebelușul alături în primul an de viață. Micuțul Dan-Andrei a dormit alături de mama sa, fiind luate în calcul toate riscurile posibile:

„Pentru mine a contat alăptatul și odihna mea psihică în primul an de viață a lui bebe. Motiv pentru care am făcut acest compromis și l-am luat pe copil în pat cu mine. Când o să mai doarmă puiul meu cu mama, dacă nu în primii ani de viață? Nu puteam să-l las departe nicio clipă. Mai cu seamă că, de felul meu, sunt exagerat de protectoare.

Știu că e riscant să dormi în pat cu copilul, dar am cântărit bine și am ales în ordinea priorităților. M-am privat de plăcerea somnului fără griji și am ales să pun în capul listei micuțul. Aici nu poți da sfaturi. Fiecare mamă știe cel mai bine ce e bine (joc de cuvinte intenționat) pentru copilul ei.”

Autoarea blogului Planeta Mami și mămică a doi copii, Natalia Madan, ne-a mărturisit următoarele:

„De când mi s-au născut copiii, nu aveam nici măcar un gând sau plan să-i las să doarmă în odaie separată. Vroiam să-i simt aproape, să-i aud cum respiră (oare respiră?!) și să fiu aproape când, la miez de noapte, vor să fie schimbați, alăptați, alinați. Era de neconceput pentru mine să nu-i țin de mânuță când adorm.

12189270_10207590455541626_3672088439392860016_oEvident, cât erau încă nou-născuți, dormeau în pătucul care era fie lipit de dormitorul nostru, fie la o distanță mică. Dar cu timpul, ajungeau în pat între noi pentru comoditate (alăptare) și pentru că e așa de dulce când te trezești dimineața cu un picioruș pus pe tine. 🙂 Nu am studiat literatura cu privire la beneficiile co-sleeping-ului, ci am făcut-o pur instinctiv și pentru că îmi părea un lucru atât de firesc și frumos, chiar dacă dimineața te trezești uneori cu durere în umeri sau cu un picior în față.

Primul copil a dormit în pătuțul lui lipit de dormitorul nostru până la 5 ani și nu-mi pare deloc ieșit din comun acest lucru. Mai mult decât atât, o astfel de poziționare a patului este binevenită – deoarece copilul se simte în siguranță lângă părinți în timp ce mami și tati pot dormi împreună, și nu în paturi separate. Evident, nu a fost o adaptare rapidă de a dormi în altă odaie, dar e o abilitate care se învață, ca orice alta în perioada copilariei.

Al doilea copil a dormit în pătuțul său la o mică distanță, în odaia noastră. Evident, deseori, dimineața ne trezeam cu ea între noi, pentru că asta se întâmplă atunci când ajungi să alăptezi prin somn. Chiar și acum, când fiica (2,8 ani) doarme în odaie cu fratele său, se întâmplă să se trezească frecvent noaptea ori plânge prin somn, însă atunci când doarme cu noi, somnul ei e mult mai liniștit.

Odată ce copiii au crescut, iar aici am în vedere în centimetri, somnul împreună cu ei devenea deja mai dificil, din cauza poziției mele în timpul somnului și a durerilor dimineața. De aceea, acum optez pentru somnul în camere separate, atât pentru a avea un somn de calitate, important pentru intimitatea cuplului, deși eu îmi ador copiii și ador să-i îmbrățișez. Dar îmi pare atât de frumos când aud vreo prietenă precum că dorm împreună cu copiii mai mari într-un pat. Este un obicei frumos, însă nu e adaptabil pentru orice familie.”

14368737_10210207504286209_4901456281167614853_n-1

Cântăreața Ana Sîrbu alias Sianna, este o promotoare a co-sleepingului și după 3 nașteri:

„Poate că voi fi un pic brutală, dar mi se par complet iresponsabili părinții care lasă un nou-născut să doarmă într-o altă odaie, separat de ei. Cred că după nouă luni de sarcină, această distanțare dintre mamă și prunc trebuie să fie treptată.

Nu sunt de acord cu dormitul copilului în același pat cu părinții, deși știu că uneori e mai confortabil. În special după cezariană, sunt de părere ca pătuțul copilului trebuie să fie alături de patul mamei, ca să poți simți și auzi fiecare respirație a copilului și pentru a păstra acea legătură miraculoasă cel puțin în primele 6 luni de viață.”

De aceași părere este și interpreta Cornelia Ștefăneț:

„Sănduța, de când s-a născut și până acum, a dormit în camera noastră, în pătucul ei. Și în continuare va fi la fel!”, ne-a mărturisit artista.

Foto: Arhiva Personală, Irina Spinei Photography, Planeta Mami, Malimon.us

Distribuie articolul:
Cuvinte cheie: