Vladislav Pușnei are 22 ani, este student și se visează medic veterinar. Din toamnă, vrea să facă stagiere la o clinică veterinară, așa că nu a mai stat să aștepte un moment potrivit ca să facă o călătorie, pentru unii imposibilă. Tatăl lui nu este în viață, mama proaspăt revenită de la muncă peste hotare tot se descurcă greu cu banii. De vreo 4 ani încoace, lui Vladislav nu îi place să ceară bani de la ea. Din acest motiv, tânărul din satul Orac, raionul Leova, a pornit spre realizarea visului său - cel de a ajunge în Portugalia pe 2 roți, cu doar 50 euro și 20 de dolari. 

Banii s-au terminat repede, chiar dacă Vladislav dormea în cort. La hoteluri, hosteluri și alte unități de cazare nici nu se gândea. Aici a pornit adevărata aventură. Ajunsese abia în Grecia, iar foame i se făcea cât ai zice pește. Totuși pedala câte 150-180 km în fiecare zi.

20799425_1632776993423894_867583119284837437_n

„Mâncam ceea ce găseam pe jos, lăsat de oameni, ei nu mănâncă totul din farfurie. Am golit toți copacii de mere, pere. Am mâncat la pere…Asta pentru că orezul fiert mâncat timp de o săptămână nu mă ajuta deloc, nu îmi dădea energie. Mă simțeam sleit și înfometat. Apoi am început să cerșesc mâncare. Intram în restaurante, baruri și îi rugam să îmi dea din ceea ce aveau rămas de ieri, alaltăieri, nu conta de când. Din două-trei localuri, găseam oameni care să mă ajute în unul. O dată, în Italia, am cerut o prăjiturică. Un domn din sală s-a apropiat și mi-a dat 10 euro. Altădată, un taximetrist mi-a dat mai mulți bani pentru drum. Unii oameni îmi auzeau povestea și mă ajutau. Ziceau că ei visau dintotdeauna să facă așa ceva sau că o vor face în viitor.”

20708351_1632519166783010_6715570855828013790_n

Asemenea călătorii te fac foarte descurcăreț. Vladislav mai trebuia să se spele undeva, așa că se spăla…inclusiv în centrul orașului, cu apa din fântâni.

„Mă opream oriunde vedeam un furtun sau o fântână. Dădeam jos hainele, scoteam șamponul și mă spălam…chiar în mijlocul orașului. Intram în restaurant la amiază, de exemplu, cu colțunii în buzunar și îi spălam în veceu. Apoi, îi uscam pe bicicletă. Așa îmi spălam și hainele. Nu erau multe, că eu aveam la mine doar 2 rânduri de haine. Unul era pe mine când pedalam, iar altul era pentru somn.”

20841128_1632519250116335_2251826097786898297_n

Povestea cu cerșitul de mâncare și bani a funcționat cât de cât bine până a ajuns în Italia, mai exact în sudul Italiei. Oamenii, acolo, sunt cam zgârciți și răutăcioși. Nici nu prea voiau să se uite la Vladislav. Tânărul a aflat despre grupul de pe Facebook „Adoptă un moldovean” și a apelat acolo după ajutor, cazare și mâncare. Deci printre străini, ajutorul a venit de la moldoveni.

„Am fost adoptat de 3 ori în Italia, de 3 ori în Spania și o dată în Portugalia. Am fost hrănit cu zeamă, frigărui, jumere. Și acum țin minte fețele de masă brodate, croșetate. Aproape toți mi-au dat și bani de drum, iar ultima familie m-a ajutat cu rezervarea biletului la autobuz spre casă. Deci am revenit în Moldova cu autobuzul, am mers trei zile și trei nopți. Biletul costa 130 euro, iar eu m-am rugat să mă ia cu 100. Atâta aveam la mine.”

Așadar, Vladislav a străbătut 7500 km până la un oraș situat la 50 km de Lisabona. E curios că punctul final ar fi trebuit să fie Barcelona, acolo planifica să ajungă Vladislav când pregătea traseul acasă. A ajuns acolo pe 1 august și s-a gândit că se termină călătoria mult prea repede, așa că a mai pedalat 2500 km. Iar toată experiența a încăput în jurnalul lui de călătorie. A notat fiecare pas și vrea să scoată până în octombrie o carte.

„Foarte mulți vor să audă istorii din această călătorie. Și atunci , mă gândesc eu, această carte ar putea servi ca un ghid pentru toți cei care doresc să întreprindă o călătorie asemănătoare. Acolo veți găsi greșelile, omisiunile, dar și soluțiile pe care le-am găsit în timpul acestei aventuri. Cred că le va fi de ajutor sau va servi drept inspirație pentru mulți oameni cu spirit aventurier.”

19990041_1602813006420293_4939012746383443377_n

De menționat este că Vladislav a făcut anterior, tot cu bicicleta, turul Moldovei și al României. Atunci avea un camarad alături. Experiențele trecute l-au făcut însă să înțeleagă că preferă călătoriile în singurătate ca să le folosească pentru reflecții și discuții cu sine.

„Vorbeam în capul meu constant cu mine însumi. Am făcut ordine în mine și viața mea pe acest drum de 7500 km. Eram ușor nesigur pe ceea ce fac și cine sunt înainte de călătoria în Portugalia. Acum știu că dacă lași lucrurile să curgă de la sine, dar în același timp urmezi ținta stabilită, ajungi într-un final foarte bine acolo unde trebuie să fii.”

20430065_1618856994815894_6955397501071999760_n

Vladislav se visează lucrând veterinar. Dintotdeauna i-au plăcut animalele, căci familia lui avea multe pe lângă gospodărie în satul Orac, de unde vine. Și astăzi interacționează cu animalele. Plimbă doritorii cu poneii și caii. Asta e, pe scurt, povestea lui Vladislav care promite să ajungă cu bicicleta în Japonia. 

 

 

Distribuie articolul:
Cuvinte cheie: