Ți s-a spus vreodată că trebuie să gândești pozitiv și atunci toate problemele tale se vor rezolva? Sau că pentru atingerea scopurilor în viață e suficient să le vizualizezi și să adaugi o picătură de intenție pozitivă? Această filosofie e populară de câteva decenii, în parte, grație cărților ca „Gândește și îmbogățește-te” sau „Cum să câștigi prieteni și să ai influență asupra oamenilor”. 

Gurul spiritual Osho considera că aceasta este practic cea mai proastă teorie. Atunci când a fost întrebat ce crede el despre mișcarea „gândirii pozitive”, Osho a răspuns că aduce mai multe daune decât beneficii. De ce?

Deoarece asta înseamnă că noi negăm realitatea și nu suntem sinceri cu noi înșine.

„Filosofia gândirii pozitive nu este sinceră. Înseamnă să vezi anumite lucruri, dar să negi că le vezi. Iar asta înseamnă să te amăgești și să îi minți și pe alții.” Vă amăgiți atunci când credeți că odată ce nu observați lucrurile negative, acestea vor dispărea. Voi nu puteți schimba realitatea. Noaptea oricum va veni. Voi puteți alege să gândiți că ziua va dura 24 de ore, dar de la simplul vostru gând soarele nu va lumina mai tare 24 de ore din 24. Negativul este, la fel ca pozitivul, parte din viața noastră. Ele sunt parte a unui echilibru. Există o carte populară care a devenit temelia acestei filosofii – „Gândește și îmbogățește-te”. Napoleon Hill era sărac; s-a îmbogățit vânzând cartea respectivă. Deci, l-au făcut bogat vânzările, nu filosofia dată. L-au făcut bogat munca, eforturile lui.”

Osho mai spunea că emoțiile negative trebuie eliberate.

Trebuie eliberate, nu reprimate cu idei pozitive. Trebuie să creați starea care nu este nici pozitivă, nici negativă. E vorba despre conștiința curată. Numai cu o conștiință curată  puteți avea o viață adevărată și fericită. Nu iubiți omul, nu vă plac multe lucruri, nu vă iubiți pe voi, nu vă place situația în care vă aflați. Toate acestea se adună în subconștient, iar la suprafață apare cinicul care spune: „Eu îi iubesc pe toți. Iubirea e calea spre fericire.” Dar în viața unui om care trăiește cele descrise mai sus nu e fericire, ci iadul. El îi poate minți pe alții, iar dacă minte suficient de mult, începe să se mintă pe sine. Dar asta nu va duce la schimbări, ci e o risipă de viață care nu mai poate fi întoarsă.

Gândirea pozitivă este filosofia cinismului.

„Când doriți să plângeți, ea vă învață să cântați. Voi puteți face asta, dar lacrimile reprimate vor ieși la un moment dat la suprafață, într-o situație anumită. Chiar și cântecul pe care îl cântați era fără sens. Nu ați simți asta, căci nu s-a născut în inima voastră”.

Dar voi ce credeți?

Distribuie articolul:
Cuvinte cheie: