Conform ultimelor statistici, ne petrecem în fața calculatoarelor și a telefoanelor de la o oră la cinci per zi, excepție fac profesiile care solicită exclusiv atenția pe un monitor. Acest lucru ne afectează în cel mai direct mod, ducând chiar la așa numitul autism virtual, termen destul de contrariat în rândurile psihologilor.

În acest editorial aș vrea să vă vorbesc despre un experiment pe care l-am testat pe propria-mi piele și m-am convins cât de important e să ne clarificăm cu nevoile noastre de conținut digital. Dar, pentru început, să analizez nițel contextul care m-a împins în această postură.

Câteva săptămâni în urmă văzusem știrea cu copilul aruncat de la geamul apartamentului de către tatăl său. Am avut efectiv o stare de șoc câteva zile. Dădeam scroll cu o furie peste toate postările de Facebook, analizam ce scrie lumea și, boom, într-un moment m-am oprit. Mi-am dat seama, prin cel mai mic calcul matematic, că activitatea mea propriu zisă pe Facebook, de a promova cărțile și articolele scrise de mine aveau impact minim, pe când o postare despre probleme ajungea la câteva sute de comentarii și reacții.

Înțelegerea acestui fapt a fost covârșitoare pentru mine, deoarece aveam senzația că-mi pierd sinele încercând să explic lumii de ce unii oameni merită să fie pedepsiți și marginalizați pentru acțiunile lor (inițiativă deloc inoportună, dar inutilă în era specialiștilor de canapea).

Începeam să mă schimb. Devenisem irascibilă, vedeam totul în tonuri gri, stăteam pe știri și urmăream tot. În definitiv, nu puteam să schimb nimic. Și într-un moment din acelea care te scutură, am decis că profilul meu de Facebook merită să fie un loc în care oamenii să vină pentru plăceri hedoniste.

Noi toți știm că trăim într-o lume rea. Toți știm că războiul e peste hotar. Toți știm cât de greu e să treci de o pandemie. Nu, nici eu, nici voi nu suntem în stare să-l schimbăm pe nenea X din nu știu care sat care crede că antele 5G sunt dătătoare de moarte. E o paradigmă greșită din start. E ca și semănatul, ori îl faci pe pământ fertil, ori pe lut.

Am început să duc câteva postări – rubrici, de la evenimente istorie la cuvântul zilei ori la curiozități de actualitate. Primele 2 zile cifrele erau moarte, deși ele sunt irelevante pentru mine (nu like-urile erau scopul meu). Ce voiam era să văd interacțiunea celor care mă citeau. Să le arăt acea dimensiune estetică, plăcută, organică, pe care o putem găsi în artă contemporană, de la literatură la fotografie, film sau călătorii.

Eu chiar cred că lumea poate fi un loc mai bun, dar nu convertindu-i pe ceilalți la idealurile tale, ci prin a-i arăta că există ceva ce merită atenția sa. Da, unii au fost reticenți, am primit comentarii de genul că Facebook e pentru „hihi” și „haha”. O fi și nu neg acest lucru, dar e ca și în cazul unor graffiti. Pe unele garduri vezi obscenități, iar pe altele – ilustrații superbe. Tu ce alegi să postezi azi?

Distribuie articolul: