O distopie reprezintă antiteza unei societăți utopice. O societate distopică se caracterizează prin prezența uneia din formele de guvernare autoritariste sau totalitare sau printr-o formă oarecare de opresiune sau de control social. Vezi aici o selecție de distopii de calitate.

1.Povestea slujitoarei de Margaret Atwood – povestea slujitoarei Offred începe într-o Americă cutremurată de revoluție, în care un regim este răsturnat de către un grup de oameni, mai mult sau mai puțin credincioși. Acest aspect este unul foarte contradictoriu, pentru că ei tind să remedieze o mulțime de probleme, apărute odată cu poluarea atmosferei și a sterilității majorității femeilor, și doar a lor, după părerea bărbaților desigur, printr-o formă de guvernare prin absolutism condusă doar de purtătorii titlului de „sex puternic”, controlată de către același grup – Men. Femeile sunt private de orice drepturi, păreri sau posibilitatea exprimării unei păreri diferite decât cele considerate oportune de guvernare.

„Ca toate celelalte, libertatea este relativă.”

Offred este o parte componentă, destul de importantă în societate, doar ca purtătoare de uter fertil. Corpul ei este considerat prețios, nu și personalitatea sau cunoștințele sale, acestea au fost nulificate definitiv din cauza provenienței sale și a lipsei de „credință corectă” în orânduiri. Offred aparține temporar, unei familii, un fel de „chirie auto” a sistemului reproductiv, în care stăpânul casei violează, constant, în prezența soției, slujitoare în speranța nașterii unui copil, care, după ce acesta vede lumina zilei, este rupt de la sânul mamei și predat familiei care a plătit chiria. Acest aspect este doar unul din ideile noii guvernări.

„Mai bine nu înseamnă niciodată mai bine pentru toată lumea. Întotdeauna înseamnă mai rău pentru unii.”

Cartea cuprinde o multitudine de reguli, care mai de care mai trăsnite, odioase sau controversate, unde statele vecine nu pot încrede unei asemenea țări care a hotărât să adopte un regim demn de epoca medievală. Doamna Atwood a reușit cu bine să contureze o societate în declin, dar care încearcă să resusciteze într-o formă sălbatică viața. Pe alocuri stângace, unele aspecte au un iz mai hollywoodian, în schimb ideea este una rece și bine gândită. Eu am citit o carte anti-feministă pentru feministe, în care personajele sunt atât de bine gândite, absolut toate sunt reale, cu calități negative și pozitive, umane și haine în același timp, violenți și tandri – personaje pe gustul meu.

„Sănătatea mintală e o posesiune de mare valoare şi o prețuiesc cu grijă, cum făceau oamenii cu banii odinioară. O economisesc, să am destul când va veni timpul.”

Unele momente mă enervau doar dintr-un simplu motiv: mă prindeam câteodată că parcă le dădeam dreptate, că atrocitățile și deciziile drastice sunt lipsite de orice răutate atâta timp cât este în beneficiul unei națiuni întregi, al planetei noastre, al unui viitor atât de trist și palid, și efectiv treceam mai ușor peste violența lipsită de sens, dar îmi reveneam imediat după ce rațiunea prevala umanitatea și corectitudinea. Judecata noastră poate fi ușor mințită de imagini și argumente temporare.

„Aşa cum ştiu toți istoricii, trecutul este o mare de întuneric plin de ecouri. Unele voci pot ajunge până la noi, dar ceea ce ne spun este plin de obscuritatea matricei din care provin; şi oricât am încerca, nu putem întotdeauna să le descifrăm precis în lumina mai limpede a zilelor noastre.”

Mai multe nu zic, doar țin morțiș să vă atenționez că poate afecta această lectură, mai ales dacă vă prinde imediat. Urmează serialul și comparația inevitabilă. Deși Offred din capul meu nu seamănă deloc cu cea de pe micile ecrane.

2.Procesul de Kafka este o distopie despre paradoxul birocrației și nedreptății sociale, în care încă mai trăim. Avem și acum persoane care sunt vandalizate ani de zile de corupția și hilarul justiției, care nu-și pot apăra drepturile pentru că sunt prea neînsemnați, pentru nu-și cunosc drepturile sau nu au posibilitatea/șansa de a se apăra. Procesul prezintă, printr-o stufoasă serie de parabole, viziunea halucinantă, grotescă, tragicomică a autorului asupra realității.

Protagonistul cărții, Joseph K., este un bărbat de 30 de ani, care este arestat pentru un presupus delict tainic, despre care nu se știe nimic. El este lăsat în libertate și poate merge la serviciu, cu condiția să participe la anchetă.

El asistă la repetate întâmplări halucinante în tribunalul propriu-zis. Birocrația tribunalul, la rândul său, este construit de o așa manieră încât fiecare își știe statutul. Dar Joseph tot nu află ce i se incriminează.

Deși inculpatul își găsește la un moment dat un avocat adevărat, acesta se dovedește a fi și el la fel de corupt ca ceilalți, că Josef întâlnește client de-al avocatului care îi dezvăluie că a devenit sluga lui. Acesta este momentul în care K. decide că se va apăra singur la proces. În scurt timp însă, protagonistul află că niciun inculpat nu a fost vreodată achitat și că procesul poate dura la nesfârșit…

Iar în ziua împlinirii vârstei de 31 de ani, acesta este asaltat de doi necunoscuți, dus în afara orașului și înjunghiat de două ori în inimă. Îi e oferită atunci pe loc oportunitatea de a se sinucide, dar acesta refuză spunând că își merită soarta deoarece „și-a ratat posibilitățile de afirmare umană“. Se poate, de altfel, afirma că Joseph a fost condamnat încă din momentul arestării. Nu doar din cauza corupției sistemului, ci din cauza modului lui indiferent față de acuzații și arestare. Ultimele cuvinte ale lui K. sunt:

​​Ca un câine!

Ca și alte romane ale lui Kafka, Procesul nu a fost niciodată finalizat, existând mai multe posibile finaluri.

3.1984 de George Orwell –  un roman politic creat de George Orwell în 1948. Romanul reprezintă o distopie în care o parte din viața intelectualului Winston Smith sub opresiunea guvernului totalitar al Oceaniei.

Romanul descrie o Mare Britanie după un război nuclear ipotetic dintre Est și Vest, care ar fi avut loc în anii ’50, în care s-a instaurat un regim de tip totalitar foarte inspirat din ceea ce a fost stalinismul și din anumite elemente ale nazismului. Libertatea de expresie, pur și simplu, nu mai există. Toate gândurile sunt minuțios supravegheate, iar imense afișe, care tronează pe străzi, indică tuturor că:

Big Brother stă cu ochii pe tine.

Există voci care afirmă că, odată cu trecerea anilor, acest roman devine tot mai actual. Principala figură a romanului, Big Brother (în română: „Fratele cel Mare”), a devenit o figură metaforică a regimului polițienesc și totalitar, precum și a reducerii libertăților.

Cartea începe cu portretul Fratelui cel Mare care „stă cu ochii pe tine” – expresie a cărui dublu sens e lesne de sesizat: Fratele cel Mare te protejează, se interesează mereu (îi pasă) de soarta ta, însă, în același timp, tu nu poți face nimic fără ca el să nu știe: te supraveghează clipă de clipă.

În afară de afișele imense prezente pe toate blocurile, clădirile instituțiilor, panourile, mai există și tele-ecranele, care neîncetat transmit și receptează simultan sunete și imagini. În fiecare încăpere – inclusiv în camerele apartamentelor – există câte un tele-ecran, care poate fi dat mai încet, dar niciodată oprit.

O mie nouă sute optzeci și patru a imprimat foarte mulți termeni și idei în cultura contemporană, și mai ales în limba engleză, de exemplu Fratele cel Mare, dubla gândire, poliția gândirii, Soceng.

„Fratele cel Mare stă cu ochii pe tine” este acum un simbol al controlului excesiv, iar adjectivul orwellian este folosit pentru a descrie acțiunile și organizațiile Oceaniei.

Așa cum se întâmplă și în Ferma animalelor (editată cu trei ani mai devreme, în 1946) valorile societății sunt răsturnate:

Războiul este pace;
Libertatea este sclavie;
Ignoranța este putere.

Pentru un mai bun control al minții (celorlalți) până și limba este modificată, engleza fiind înlocuită cu Nouvorba. Orwell pornește de la presupoziția care infirmă ipoteza posibilității de a gândi în lipsa cuvintelor corespunzătoare:

Nu vezi frumusețea desființării cuvintelor? Tu nu știai că Nouvorba este singura limbă din lume al cărei vocabular scade în fiecare an?! […] Nu înțelegi că singurul scop al Nouvorbei este de a limita aria de gândire?! Până la sfârșit, o să facem crimăgânditul literalmente imposibil, pentru că n-or să mai existe cuvinte în care să-l exprimi. Fiecare concept care ar putea fi necesar vreodată orișicui va fi exprimat printr-un singur cuvânt, cu sens strict definit și cu toate celelalte sensuri secundare șterse și uitate. […] Cum crezi tu c-ai mai putea avea o lozincă ‘Libertatea este sclavie’, când însuși conceptul de libertate va fi abolit?

4. Ferma animalelor de George Orwell este o nuvelă distopică, publicată în Anglia în 1945. Aceasta reprezintă o satiră politică ce critică nu numai coruperea revoluției pe care conducătorii ei o practică, dar și modul în care indiferența, răutatea, ignoranța, lăcomia și miopia distrug orice utopie.

Cartea reflectă evenimentele care au dus la și din perioada numită era lui Stalin (1927–1953) înainte de al Doilea Război Mondial. Orwell, fiind un socialist democrat și membru al Partidului Independent al Clasei Muncitoare timp de mulți ani, l-a criticat pe Iosif Stalin și stalinismul.

Așadar, conceptul de animalism, descris e larg în carte este o oglindire prin alegorie a Uniunii Sovietice, mai ales între anii 1910 și 1940, dar și evoluția modului în care au practicat-o revoluționarii și guvernul din Rusia.

Acest termen a fost inventat de un personaj al cărții și anume mult respectatul porc Seniorul cel bătrân. Porcii Snowball, Napoleon și Squealer adaptează ideile Seniorului cel bătrân sub forma unei așa-zise filozofii, pe care o numesc Animalism.

Cele Șapte Porunci inițiale ale animalismului, care ar trebui să organizeze noua revoluție și să ducă la înflorirea gospodăriei sunt:

  1. Oricine merge pe două picioare este dușman.
  2. Oricine merge pe patru picioare sau are aripi este prieten.
  3. Niciun animal nu trebuie să poarte haine.
  4. Niciun animal nu trebuie să doarmă în pat.
  5. Niciun animal nu trebuie să bea alcool.
  6. Niciun animal nu trebuie să ucidă vreun alt animal.
  7. Toate animalele sunt egale.

Lucrurile iau o turnură proastă însă când Napoleon și Squealer încep să se răsfețe cu vicii și obiceiuri umane profund viciate, din punctul de vedere al animalelor (consumul de alcool, dormitul în pat, schimbul de mărfuri). Squealer primește sarcina de a modifica Cele Șapte Porunci pentru a legitima această umanizare, care reprezintă optimizarea teoriei comuniste de către guvernul sovietic pentru a o face mai degrabă o reformare a capitalismului decât un substitut al acestuia.

Pe final de carte, iapa Clover constată patetic că cele șapte porunci au fost reduse la una: „Toate animalele sunt egale, dar unele sunt mai egale decât altele”. Iar astfel de ironii confirmă adeziunea lui Orwell la revoluția autentică.

5.Minunata lume nouă de Aldous Huxley un roman publicat în anul 1932. Cartea, ce are caracterul unei distopii, descrie societatea umană a anului 2540, când „stabilitatea, pacea și libertatea“ par de la sine înțelese. Aici oamenii sunt creați perfecți, fără cusur, în eprubete.

 

Scopul romanului este de a prezenta o societate a viitorului structurată și controlată după principiile sistemului de castă, implementat la nivel științific. În această societate, Henry Ford este profetul respectat, iar producția în serie e considerată principala coordonată a unei civilizații extrem de ordonate.

Sexul are loc împreună cu un drog euforizant, SOMA, și are doar rolul de a menține stabilitatea socială printr-o senzație de plăcere și mulțumire într-o lume ajunsă la deplina sa stabilitate, dar și la o totală despiritualizare.

Minunata lume nouă pornește de la ideea unei societăți distopice care, pentru a-și controla cetățenii, recurge la orice subterfugiu: de la transformarea rasei umane și manipularea ei genetică până la mascarea minciunii în adevăr absolut. Rezultatul este o combinație de realități totalitare și scene din cel mai pur SF, în care cărțile sunt arse și singura cultura acceptată se naște din preceptele unui conducător megaloman, în care apariția unei ediții din Operele complete ale lui Shakespeare poate duce la răsturnarea unui regim absurd.

„E o experiență înfiorătoare să descoperi cât de multe dintre predicțiile satirice ale lui Huxley au devenit realitate într-o perioada atât de scurtă.” (The New York Times Book Review)

Minunata lume nouă a cunoscut diverse ecranizări și vine să servească drept etalon a ceea ce poate deveni societatea noastră care tinde mereu spre perfecțiune, în care greșeală este stigmatizată și în care persoanele incomode sunt aduse la tăcere. Este Minunata lume nouă distopia spre care mergem cu pași grăbiți?

Distribuie articolul: