Orașul basc Mutriku își datorează sufletul mării. Se află înfundat într-un golf sculptat în stâncile accidentate și abrupte de pe coasta de nord a Spaniei, la aproximativ 50 km nord-est de Bilbao. Linia de coastă de aici este o minune geologică, creată de furtuni puternice și valuri necruțătoare care au lăsat în urmă straturi curgătoare, zimțate de șisturi fine, cunoscute sub numele de flysch, care se întind în ocean ca paginile unei cărți antice.

Timp de secole, același ocean a îmbogățit locuitorii acestui oraș de coastă. Format ca un sat de pescari în urmă cu mai bine de 800 de ani, Mutriku a crescut alături de comerțul basc în Evul Mediu pentru a deveni un port înfloritor, acasă pentru generații de pescari, comercianți, constructori de nave și vânători de balene. Marinarii din Mutriku s-au aventurat până în Golful St Lawrence pentru a vâna foci, balene și cod. Produsele pe care le-au adus înapoi au alimentat industriile de piele din Mutriku și din întreaga Europă. Vânătorii de balene din Mutriku erau experți atât de renumiți încât încă din secolul al XIII-lea, coroana spaniolă a cerut o balenă din oraș ca tribut anual.

Mutriku este „unul dintre cele mai bine conservate orașe medievale din Țara Bascilor și întreaga sa istorie a fost legată de mare”, a declarat Violeta Bandrés, ghid la Biroul de Turism Mutriku. „Este o istorie a pescarilor, navigatorilor, marinarilor; bărbați și femei ale căror vieți s-au desfășurat în acest mediu.”

Din peretele mării de la gura golfului, am privit cum o echipă de vâslători, aliniați într-o traineră (o barcă sportivă simplă folosită cândva pentru a vâna pești și balene), ieși din port în strălucitoarea Marea Cantabrică, trecând. jet-ski-uri încrucișate și un iaht care navighează leneș înapoi în port. Familiile s-au bălăcit în bazine naturale de maree, răcorindu-se de căldura amiezii. Dar, în timp ce oceanul rămâne o sursă de plăcere și de venit pentru localnici, acum servește unui nou scop: ca o sursă imensă de putere.

În 2011, orașul a instalat Mutriku Wave Energy Plant, prima centrală comercială a valurilor din Europa. Valorificând forța valurilor, cele 16 turbine ale centralei generează până la 296 de kilowați de energie electrică, suficientă pentru a alimenta aproximativ 250 de case și pentru a reduce emisiile de carbon cu 600 de tone în fiecare an. În 2020, centrala a atins o piatră de hotar majoră, producând doi gigawați de electricitate cumulată, un record pentru orice centrală cu valuri și un exemplu al rolului pe care l-ar putea juca energia marină în tranziția globală către energie curată.

Am fost în Mutriku pentru a afla mai multe despre acest ultim capitol din istoria lungă și prosperă a bascilor cu oceanul. În timp ce mă plimbam prin oraș, un labirint de scări de piatră asemănător M C Escher și străzi pietruite în zig-zag, am găsit amintiri ale trecutului distins de navigație al orașului împrăștiate – multe dintre ele deschise publicului.

La colțul unei străzi se afla un conac baroc din secolul al XVIII-lea, construit de José Montalivet y Forjado, un celebru căpitan și inginer naval. În piața orașului se afla o statuie a lui Cosme Damián Churruca y Elorza, un amiral al Armadei Spaniole care a murit luptând în bătălia de la Trafalgar. (O pictură care înfățișează moartea sa este expusă în Muzeul Prado din Madrid). Ascuns de-a lungul unei străzi rezidențiale, am trecut pe lângă fațada de piatră a Palatului Arrietakua, odinioară acasă a constructorului de nave Antonio de Gaztañeta, ale cărui design au revoluționat flota spaniolă. Pe o stradă abruptă care duce în jos spre mare, am ajuns la arcadele gotice ale Antigua Lonja, o veche piață de pește care se afla la marginea portului, așa cum a făcut în secolul al XV-lea.

Sute de ani de reparații arhitecturale au creat un oraș care există în armonie cu marea. Designul original al portului (cunoscut sub numele de „Cochilia”) a fost inovator pentru secolul al XIII-lea, cu două digi de piatră care protejează navele care soseau de mările agitate. O revizie la sfârșitul secolului al XIX-lea a dat portului aspectul actual, iar un inginer basc a modificat zidurile în 1932 pentru a proteja mai bine orașul împotriva valurilor care vin. Marile nave de pescuit din trecut au dispărut în mare parte; astăzi portul de agrement este plin de șiruri de bărci mici cu pânze albe, care se leagăn în briză.
Mergând mai departe, am trecut pe lângă cele două bazine naturale de maree ale orașului, care se umplu cu apă de mare și înotători recunoscători în zilele toride de vară. La capătul portului, se întindea spre mare un alt dig, un zid brutalist de beton și piatră de 440 m lungime, care se întindea ca un braț protector peste golf. A fost construit pentru a proteja orașul de furtuni și curenți oceanici puternici, dar găsind o oportunitate de a câștiga ceva mai departe de la mare, guvernul basc a construit centrala de energie valurilor în interior.

Mutrikuarra (locuitorii din Mutriku) îl numesc „El Drágon” (Dragonul), iar când valurile lovesc și turbinele urlă, este ușor de auzit de ce. Am fost întâmpinat în afara fabricii de Jon Lekube, un inginer la Ente Vasco de la Energía (EVE), care se ocupă de conducerea acesteia. Ne-am îndreptat spre vârful digului și am stat cu privirea spre mare, în timp ce valurile se rostogoleau constant dinspre nord. „Astăzi avem valuri de aproximativ 1 m înălțime”, a spus Lekube. „Dar putem avea până la cinci sau șase”.

Sistemul este conceput pentru a obține cât mai mult din valurile care bat coasta, protejând în același timp turbinele de efectele corozive ale apei mării. Când sosește un val, comprimă aerul în sus prin camere care se ridică de sub linia de plutire în burta structurii. Aerul de înaltă presiune antrenează o turbină, generând energie electrică care este alimentată direct în rețea. Pe măsură ce valul se îndepărtează, trage aerul înapoi prin turbină, creând mai multă electricitate la ieșire.

Valurile care se prăbușeau s-au întâlnit cu mârâitele bântuitoare dinspre turbine, urmate de fluierele înalte ale aerului sub presiune. Din una dintre camere au scuipat niște pulverizări – chiar dacă designul oferă o oarecare protecție, nu se poate scăpa de ocean aici. Lekube arătă spre structuri metalice de pe tavan care arătau ca unități de aer condiționat și panouri mari de gresie de-a lungul pereților. Toate acestea sunt pentru a opri scăparea sunetului, strigă el peste zgomot.

Locația lui Mutriku în Golful Biscay înseamnă că valurile se rotesc aproape pe tot parcursul anului – același motiv pentru care surferii din întreaga lume vizitează coasta de la Bilbao la Biarritz. Marinarii, însă, s-au temut de multă vreme de furtunile violente de iarnă din golf, care au provocat numeroase epave chiar și în ultimii ani. Cu toate acestea, barajul constant care a amenințat cândva navele și cetățenii lui Mutriku este acum o sursă de putere curată. De asemenea, face din uzina din Mutriku o locație ideală de testare pentru noile tehnologii marine: o cameră este înființată astfel încât companiile să își poată aduce prototipurile de turbine sau generatoare pentru a vedea cum se descurcă într-un cadru oceanic aspru. Aceste experimente ar putea contribui la reducerea costurilor pentru tehnologia valurilor în viitor.

Stând afară, unde am putea vorbi, Lekube a explicat că planta este un pas natural următor în istoria maritimă bascilor. Se încadrează într-un obiectiv mai larg al guvernului basc de a face din Țara Bascilor un „polo de conocimiento” (un centru global de cunoaștere) pentru tehnologia regenerabilă marine. Ideea este să se bazeze pe expertiza istorică a regiunii cu oceanul, bazându-se pe generații de cunoștințe adăpostite în universitățile lor și profitând de apropierea mării, „astfel încât companiile basce să fie în cele din urmă în avangarda energiei marine”, a spus el. . „Industria navală este tradiția noastră”.

Această tradiție ar putea deveni mai valoroasă pe măsură ce Europa se îndreaptă către un mix energetic mai ecologic. În prezent, energia valurilor este încă o resursă în mare măsură neexploatată, deoarece tehnologia este cu decenii în urmă față de verii săi din surse regenerabile, solare și eoliene. Dar estimările sugerează că numai potențialul global al valurilor este suficient pentru a satisface de 10 ori cererea de energie a Europei. Interesul și investițiile sunt în creștere în întreaga Europă pentru proiecte care pot folosi energia din ocean, din valuri și maree. „Încă ne lipsește mult potențial din ceea ce ne poate oferi apa”, a spus Lekube.
Poate că nevoile lumii s-au schimbat, dar bascii au găsit întotdeauna o modalitate de a folosi marea în avantajul lor. În Mutriku, deși pescuitul industrial a scăzut – o combinație de presiuni economice și pentru că generațiile mai tinere nu vor să petreacă zile pe mare – legătura cu oceanul este încă foarte importantă, a spus Bandrés.

„Locuitorii și vizitatorii orașului Mutriku se bucură de bazinele naturale de apă de mare situate în port, pasiunea pentru canotaj sau pescuit este foarte puternică și bineînțeles se bucură de plajele și de mediul natural al orașului”, a adăugat ea. „Marea a fost, este și va fi o parte fundamentală a vieții pentru Mutrikuarra”.

Distribuie articolul:
Cuvinte cheie: