Tatiana Lupașcu este arhitect, cofondator „AF Architects” SRL, iată de ce grija sa numărul unu este ca tot ce face să fie perfect racordat la îmaginea pe care Chișinăul a avut-o, dar și cea pe care ar trebui să o aibă. Este rebelă, comunicativă și are o imaginație foarte bogată - calități care au ajutat-o să contureze perfect imaginea de peste ani a capitalei noastre, să propună soluții concrete de acțiune. Care sunt cele mai vii amintiri legate de Orașul sufletului ei, ne spune mai jos Tatiana Lupașcu, membră AFAM.

Ce vă amintiți despre Chișinăul copilăriei dvs., ce amintiri vă leagă de el, ce locuri vă trezesc emoții?

Primele amintiri despre Chișinău sunt imaginile Bulevardului Dacia, pe atunci Bulevardul Păcii. Și acum îmi apare în fața ochilor, ca o scânteie, o zi însorită de vară prin 1985-86 și acea stradă largă, cu arbuști de dud și mulți, mulți Trandafiri! În acea perioadă familia noastră locuia în Comuna Trușeni, de unde sunt originari ambii părinți. Tatăl meu era „inginer în radioelectronică”, lucra la primele mașini de calcul, și așa se întâmpla, câteodată, să ne ia cu el la birou, care se afla în apropiere de „Biblioteca Lomonosov”.

În program era prevăzută vizitarea gelateriei și a caruselului din parcul „Valea Trandafirilor”. Erau niște momente de nedescris! Apropo: aceste imagini perfect se asociază piesei „Orașul meu cu umeri albi de piatră”, interpretat de Sofia Rotaru, foarte mult difuzat pe atunci la radio și tv.

Când ați venit pentru prima dată în Chișinău? Cum a fost acel moment?

Era prin anul ’87-88, atunci familia noastră a trecut cu traiul în Chișinău! A fost ceva deosebit: acea curte nouă, care era un șantier de construcții imens… comparativ cu primii 5 ani din viață, petrecuți la țară, printre copaci, animăluțe și păsărele! Încetul cu încetul, totul a luat o altă întorsătură și eu am început să simt beneficiile acestei schimbări. În primul rând confortul din locuințe, transportul public (la țară faci mulți km pe jos), dar cel mai mult, posibilitatea de a frecventa diferite cercuri de creație! Aceasta era cea mai mare descoperire și alinare pentru sufletul meu.

 

Ce vă place cel mai mult în Chișinău? Ce nu vă place cel mai mult în acest oraș?

Îmi place că Chișinăul este un oraș cu istorie, are deja peste 579 de ani! Dar nu-mi place că această istorie nu persistă pe străzi. Aș vrea să fie păstrate măcar puținele clădiri-monumente rămase, dar cea mai importanta este trama stradală medievală, din zona istorică a Chișinăului, cuprinsă între străzile I. Zaikin, Albișoara, P. Rareș și str. Columna. Noi îi spuneam „colina Pușkin” deși, astăzi este doar o stradelă cu acest nume. Fiind copil am trăit bucuria plimbărilor pe străduțele înguste, întortocheate, din această parte a Chișinăului. Totul are o dimensiune umană: nu e prea comod de mers cu mașina și aceasta ne permitea nouă, copiilor, să ne dăm cu săniuța sau cu bicicleta! Această zonă e puținul ce a mai rămas din „orașul vechi”, iar mulți nici nu știu de existența ei. Tuturor ne place să vizităm orașele europene în care s-a păstrat părticica lor de istorie, dar pe a noastră o distrugem cu indiferență!

Dacă ați fi primarul orașului, care ar fi primele trei lucruri pe care le-ați rezolva în capitală? De ce?

Aș dori reabilitarea râului Bâc. Dacă am avea un fluviu navigabil pentru șalupe și bărci, aceasta ar facilita transportul mărfurilor și călătoriile dea lungul cursului apei. Tot legat de Râul Bâc: e cazul să remediem zona industrială din imediata apropiere a râului. Practic, în centrul capitalei avem o zonă „moartă”… Mai mișună câte ceva pe acolo, dar statutul ei așa și nu-i clar. Această zonă ușor s-ar transforma într-un Cartier Cultural și de Business, având accese din toate sectoarele orașului.

Care este locul preferat din capitală, unde vă place adesea să mergeți și unde vă simțiți cel mai bine? De ce?

Mă leagă amintiri frumoase cam de fiecare dintre parcurile Chișinăului: în adolescența mă plimbam cu rolele și adulmecam pinii din zona cea mai îndepărtată a parcului, mai apoi în studenție petreceam timpul în plimbări lungi cu logodnicul meu, actualul soț. Și nu în ultimul rând, perioada de „proaspătă mămică”: cu fiecare dintre cele două fiice ale mele mă plimbam cu căruciorul, iar vara organizam cu mămicile picnicuri la iarbă verde!

Ce faceți ca antreprenor și ca cetățean simplu pentru prosperarea orașului?

Ca cetățean simplu promovez o educație eco-socială: îmi place să trăiesc într-un mediu curat și frumos, depun străduință să păstrez ceea ce a creat „mama natură” și oamenii cu suflet mare. Și pe copiii mei îi educ la fel.

Ca Arhitect încerc să-mi fac treaba cât mai bine. Cred că dacă toți investitorii și arhitecții vor fi conștienți de modul cum afectează rezultatul muncii lor aspectul orașului și se vor conduce de anumite principii etice și morale întru binele societății, în 10-20 de ani vom avea un alt Chișinău!

Apropo, cum vedeți Chișinăul peste 10-20 de ani?

Chișinăul – cu adevărat o „Capitală Europeană”! Cu un centru istoric-cultural pe „colina Pușkin” unde se vor organiza festivaluri și serbări în aer liber, iar locuitorii orașului și oaspeții capitalei, nestingheriți de zgomotul mașinilor, se vor putea răcori sub crengile copacilor seculari din această zonă sau în cafenelele mici, cu un suflu și un aspect deosebit. Un oraș cu străzi pietonale și piste pentru bicicliști, cu un transport public decent și mai puține mașini. Un oraș în care toți vor dori să revină!

Proiectul „Chișinău – orașul sufletului meu” este realizat de Revista EA.md în parteneriat cu Asociația Femeilor Antreprenoare din Moldova (AFAM) și este dedicat Sărbătorii Hramul Orașului Chișinău.