De mică și-a dorit să fie pilot și, deși lucrurile au evoluat altfel pentru ea, visul Tatianei aproape că s-a împlinit. Tânăra a învățat să dirijeze nu doar aeronavele, ci și temperamentele, uneori explozive ale femeilor. 

Tatiana Celac are fără două săptămâni 30 ani și de cinci ani este controlor de trafic aerian și, totodată, fondatoare și administratoare a comunității și a unui blog pentru femei cu aproape 50 de mii de membre.

„Am finalizat studiile la UASM, specialitatea Economie mondială și REI și Școala de aviație „Fly Level”. Au fost studii de calitate cu profesori care își cunosc bine domeniul. De 5 ani activez în calitate de controlor de trafic aerian, de turn, în cadrul întreprinderii MoldATSA. Să activez în domeniul aeronautic mi-am dorit de când eram mică, doar că atunci, visul meu suna un pic altfel. Voiam să devin pilot. Un vis aproape împlinit, dirijez aeronavele nu din aer, ci de la sol.”, își începe povestea tânăra.

„De la început, probabil, mi-a fost un pic cam greu, deoarece studiam un domeniu complet necunoscut pentru mine, dar grație profesorilor buni, a atitudinii lor înțelegătoare și a răbdării lor, în scurt timp începusem să înțeleg ce este aviația și „cu ce se mănâncă”.

Prima dată când am ieșit în frecvență, sub monitorizarea instructoarei, îmi tremura vocea de emoții și tare îmi mai era frică să nu uit vreun cuvânt. Țin minte că mi-am scris pe foaie ceea ce urma să spun și citeam atentă fiecare cuvințel. Mai apoi asta deja a devenit ceva obișnuit și pe zi ce trecea rosteam frazele cu tot mai multă încredere. Practicând profesia de controlor de trafic aerian am învățat să-mi controlez emoțiile, să judec cu calm, am învățat să ascult și să iau în considerare părerile colegilor. ”, se destăinuie Tatiana.

 

Despre blog

„Ideea fondării blogului Jurnalul unei femei puternice mi-a venit vreo 3 ani în urmă. Pe atunci începusem cu articole de tip „gânduri expuse pe foaie”, dezvoltându-mi treptat abilitățile scrisului. Anul trecut am decis să formez și grupul pentru femei cu același nume. Inițial acesta fusese un grup destinat alimentației sănătoase și sportului. Cum îmi spuse-se o membră: „La început erau farfuriile și farfuriile erau puterea”.

Pe parcurs, împreună cu echipa de adminuțe (echipa de prietene), am început să abordăm diferite probleme cu care se confruntă femeile noastre: violența în familie, adulter, lipsa de respect, dragoste, precum și să motivăm membrele să aibă grijă de ele, să devină independente, mai tolerante, și într-un final mai fericite. Pe lângă destăinuirile anonime și strigătele de ajutor publicate, venim și cu diverse concursuri, proiecte, provocări interesante, astfel încât Jurnalul să nu fie doar unul din multiplele grupuri de pe platforma Facebook. Cât de bine ne reușește asta? E la discreția membrelor să decidă.

De la femeile pe care le întâlnesc zilnic în mediul virtual, învăț multe: rețete culinare, lifehack-uri casnice, metode de comportament cu soții în diferite situații (cu toate că nu sunt căsătorită, dar… cine știe de unde sare iepurele) și, desigur, învăț zilnic să mă bucur de viață. Iar dacă, într-o bună zi, Jurnalul ar dispărea, probabil că aș face în realitate ceea ce fac virtual, un fel de șezători ca între fete”, a mai povestit tânăra.

Ce este mai greu, să dirijez zborurile sau să administrez un grup de femei?

„În ambele cazuri am de a face cu personalități diferite. În cazul zborurilor, dacă deja știu într-o oarecare măsură ce doleanțe și așteptări au piloții unui zbor sau altul, în cazul grupului zi de zi întâlnesc (virtual) diferite tipuri de temperament feminin. Dar în ambele cazuri, am alături echipe de oameni cu care lucram cot la cot, astfel încât activitatea noastră să fie una cât mai utilă și corectă.”, își încheie povestea controlorul de zbor, bloggerița și fata îndrăgostită de avioane.

 

Sursa foto: Arhiva personală

Distribuie articolul:
Cuvinte cheie: