Tătuca Stalin spunea că pentru a schimba mentalitatea unui popor este nevoie de trei sau mai multe generații. Din păcate, sărăcia s-a plămădit atât de adânc în ADN-ul nostru, ca popor, încât mă tem că nici 5 generații nu vor face mare treabă.

Suntem atât de săraci financiar, încât femei și bărbați de vârsta a treia acceptă să înghețe în corturi lângă Parlament, numa’ să dea rusul gaz ieftin. Chiar dacă asta înseamnă robie. Cum s-ar spune, нам не привыкать.

Frica de sărăcie se transmite prin generații. Această moștenire amară și dureroasă o știu și eu. Țin minte foarte bine cum bunelul meu tăia bucata stricată a mărului sau a prăsadei și mânca restul. Pâinea nu se aruncă, chiar dacă a prins mucegai. S-a decolorat tricoul – poartă-l acasă, cine te vede? Din acest motiv am periodic frica de a cheltui prea mult sau zgârcenie, când vreau să-mi iau ceva nou…

Un popor deprins să bea din căni știrbite, să poarte ciorapi cârpiți și să strângă pungile de plastic de la magazin va pune oare pe prim- plan interesele societății, viitorul țării, integrarea în lumea civilizată, investiția în educație? Niciodată. Eu, dacă le-aș spune rudelor cât achit pentru întreținerea lunară a pisicii mele, în cel mai bun caz nu m-ar crede, sau ar zice că-s țicnită.

Un popor care se ia la pumni stând în rând la vreun produs care se dă „pidijeaba” nu va achita niciodată benevol taxe la stat sau amenzi, va căuta mereu să se eschiveze de la impozite, va ascunde venitul și uite așa, prin diverse mișmașuri, ne pomenim la bătrânețe cu pensii mizere, nemulțumiți de deservirea medicală și prețurile la medicamente. Măcar ia și te du și strigă „Jos Maia Sandu!”.

Putem râde cât încape de eroii de la „Vorbește Moldova”, dar această emisiune reprezintă atât adevărul crud că noi trăim printre acești oameni. Și ne place să râdem de ei pentru că asta ne face să ne simțim superiori. Care o fi gradul general de sărăcie intelectuală și spirituală general al populației? Se măsoară ușor, prin numărul de vizualizări la „Hai să ne căsătorim” și alte talk show-uri ușurele.

Oamenii săraci sunt ușor de manipulat. Orice Șor, Dodon sau alte specimene știu pe ce să apese, ca să manipuleze turma. Fermierii au nevoie de brațe de muncă în vii, livezi, pe câmp, dar ei plătesc pe o zi cap-coadă tot atâta cât costă 4 ore de protest. Cine-i prost să-și rupă spatele? Iar cele câteva voci stinghere care încearcă să aducă adevărul la lumină sunt imediat acoperite de strigătul mulțimii.

Și nu prea văd altă soluție decât să te iei de mână și să te scoți din starea în care te-ai complăcut. Călătorește, citește, învață lucruri noi, savurează mâncarea și băutura bună, învață-ți copiii să contribuie la viitorul lor și al urmașilor lor prin educație, cultură, artă și îndrăzneala de a vrea să trăiești bine.

Pentru că noi ne temem să ne dorim o viață bună, am fost învățați de mici să ne mulțumim cu puțin. Și uite așa, răbdăm șeful bădăran de la birou pentru salariul mizer, dar stabil, stăm în căsnicii sufocante cu oameni toxici pentru că există o dependență financiară și nu schimbăm nimic. Poate doar să ne smiorcăim pe Facebook că iarna iar a venit pe neașteptate și că o să înghețăm la iarnă, fiindcă Maia Sandu nu cedează în fața lui Putin!

Așa și trăim.

Autoare: Ana Chiriac

 

Distribuie articolul: