Tot mai mulți antreprenori tineri recunosc mediul de afaceri „neprietenos”, din RM. O recunoaște din plin și Rusanda Cojocaru, creatoarea poșetelor Bookletta, stabilită cu afacerea în România. Tânăra femeie de afaceri a dat de înțeles acest lucru în contextul unei reveniri la Chișinău, care a lăsa-o cu gust amar și a senzibilizat-o să declare: „Te iubesc tot mai puțin, de la an la an, Moldova.”

Într-un interviu oferit pentru EA.md chiar recent, în contextul împlinirii a 5 ani de la fondarea brandului Bookletta, Rusanda Cojocaru reitera motivul stabilirii sale în România:

„Decizia a fost de a pleca în România la studii, la 19 ani, mai exact la București. Apoi decizia a fost de a rămâne la București și de a-mi construi o viață aici. Abia mulți ani mai târziu a venit decizia de a deveni antreprenor, în orașul căruia acum pot să-i spun „acasă”. Sunt fericită și mulțumită de viața mea aici, și, deși călătoresc relativ mult, încă nu mă gândesc să mă mut în altă țară. Da, Bookletta s-a născut primăvară, cu 5 ani în urmă, când ideea mea a înflorit și a prins viață.”

 

În aceste zile, Rusanda a revenit la Chișinău, impresionată tot mai puțin de cultura și comportamentul găsite aici, mărturisind:

„Te iubesc tot mai puțin, de la an la an. În primele 2-3 zile împreună după revedere, trăiesc un miraj frumos, cu gust atât de cunoscut mie și cu mulți oameni dragi, dar… Cum ies în afara „bulei” mele, reapare deșertul nesfârșit. Nu știu care dintre noi se schimbă mai mult, dar realitatea e aceasta: nu mă mai regăsesc în idealurile și alegerile tale, în tendințe, în limbaj, în maniere (sau mai ales în lipsa lor).

În oamenii ce te reprezintă nu mă mai regăsesc de mult timp. În bulevardele centrale ce nu au trasate liniile de circulație sau căile pietonale, la fel cum tu nu ai avut niciodată reguli clare, regulile se fac aici pentru a fi încălcate. Iar civilizația se construiește pe un fundament puternic de reguli și respectiv oameni dispuși să le respecte.

20375664_10155425599277165_8772989059915350043_nNu mă regăsesc în întunericul ce zace pe străzi după lăsarea serii, prin care conduc de parcă aș avea ceva legat la ochi, metafora perfectă pentru cum se simt locuitorii tăi, zi după zi. În vânzătorii care îmi răspund în rusă, în ținutele de tip cheap luxury care arată sărăcia cruntă a Estului, cu pământ sub unghii și cruci de aur, cu stomac gol și tocuri-cui cu pietre.

La un moment dat, țin minte că scriam că am speranță, pentru că văzusem un bec pâlpâind la capătul tunelului, în beznă. Dar becul a ars și n-a mai avut cine să-l schimbe. În continuare am un atașament special pentru natura ta pură, pentru oamenii calzi (câți au mai rămas), pentru arhaismele și regionalismele dulci, pentru scriitorii și intelectualii care mai sunt sau nu, pentru mâncarea și vinurile delicioase, pentru câteva branduri mici care au reușit, pentru felul oamenilor de a prețui familia și pentru sărbătorile în familie.

Dar oare toate acestea sunt suficiente pentru a-ți rămâne fidelă și a reveni la tine cu drag pentru totdeauna? Te iubesc tot mai puțin, de la an la an, Moldova.”

Vezi și:

De 3 ori Lady! Rusanda Cojocaru lansează poșeta 3bag: „E mică, drăgălașă și practică

 

Foto: Arhiva personală

Distribuie articolul:
Cuvinte cheie: