Evident, toată lumea cunoaște numele primarilor capitalei noastre începând cu perioada post – sovietică, ba chiar și puțini dintre cei din perioada sovietică. Este de ajuns să întrebi un bunic sau o mătușă mai în vârstă și îți va răspunde imediat, cu lux de amănunte chiar, despre cei ce au condus capitala în anii când ei erau copii.

În ceea ce ține de cei mai vechi primari ai capitalei, nu prea cunoaștem multe, doar, cu puțin noroc, găsim pe cineva din generațiile mai tinere și mai informate să rostească câteva nume. Am hotărât să scuturăm puțin parful de pe amintirea demult uitată a câtora ce au condus cândva capitala în epoca Imperiului Rus.

Anghel Nour (perioada 1817 – 1821)

Politician român basarabean, căpitan al Armatei Țariste și primul primar al Chișinăului. S-a născut într-o familie de mici boieri din Moldova. Se cunoaște că a luptat în războiul ruso – turc (1806- 1812), iar după război s-a stabilit în Basarabia, în urma nefericitului eveniment de anexare de Imperiul Rus.

Stavru Dimu (perioada 1831 – 1833)

Provenea dintr-o familie de basarabeni de origine greacă. În anul 1819 la Chișinău s-a înființat o magistratură cu privire la soluționarea problemelor administrativ – juridice, condusă de un burgmeister și doi ratmani. Primul burgmeistru a fost Stavru Dimu, devenit ulterior primar. În perioada în care a condus Chișinăul, în centrul orașului a început construcția Catedralei „Nașterea Domnului”.

Dimitrie Mincu (perioada 1849 – 1854 și 1858 – 1866)

Tatăl lui Dimitrie Mincu, Kiril, zis și Kalceo, era de origine bulgară și se ocupa cu comerțul în Chișinău. Venit din Kalofer în Basarabia, a devenit negustor de succes și a donat sume impunătoare pentru construcția catedralei din Chișinău. Dimitrie a fost inițial judecător, apoi a condus capitala în primul său mandat. A fost urmat de către Anghel Nicolau, care era căsătorit cu sora lui Mincu.

Anghel Nicolau (perioada 1855 – 1858)

Om politic basarabean, a fost cumnatul primarului de Chișinău Dimitrie Mincu. Fiica lui Anghel Nicolau, Anastasia Golovina, a fost un ilustru medic psihiatru. A studiat la Zurich și Paris, a patricipat la primul și al doilea Război Balcanic și la Primul Război Mondial.

Pavel Gumalic (perioada 1870 – 1871)

S-a năcut într-o familie de origine greacă. În timp scurt cât a fost primar în Chișinău, Gumalic a construit gara, a pus temelia bisericii „Sf. Pantelimon”, proiectată de arhitectorul Alexandru Bernardazzi, a început construcția unor turnuri de apă. Potrivit datelor a fost demis în scurt timp deoarece a exclus de pe lista electorală a Dumei orășenești toți candidații neloiali.

Clemente Șumanski (perioada 1871 – 1877)

Nu se cunosc prea mult date despre acest conducător al Chișinăului, dar a avut un destin tragic. A murit subit când a izbucnit un incendiu în incinta teatrului orășenesc. A murit ca un erou, reușind să salveze din incendiu mai mulți oameni. A fost înmormântat cu cinste la cimitirul de pe strada Armenească. 

Carol Schmidt (perioada 1877- 1903)

Cel mai longeviv primar al orașului și, pe bună dreptate, considerat cel mai bun primar de Chișinău s-a născut la Bălți pe 25 iunie 1846 în familia lui Alexander Schmidt, german basarabean, chirurg la „Direcția Medicală a Basarabiei”. Mama era de origine poloneză.

Învață la „Gimnaziul Regional Chișinău” între anii 1857 – 1863, după care studiază un an la Kiev, la „Facultatea de Fizică și Matematică” din cadrul „Universității Sf. Vladimir”. În 1865 este admis la „Universitatea din Odesa”, „Facultatea de Drept” pe care o absolvește cu grad de doctor în științe juridice. De-a lungul carierei a ajuns la funcția de Judecător de pace onorific al Districtului Chișinău, după care este ales în funcția de primar al Chișinăului, funcție pe care a îndeplinit-o cu onoare până în anul 1903. În 1903, ca urmare a pogromului asupra evreilor, își dă demisia.

Ce a făcut Carol Schmidt pentru Chișinău? A construit capela din sectorul Râșcani, a pavat străzi, a deschis azil pentru pribegi, a construit Amfiteatrul popular cu sală de spectacole, a tras primele linii de tramvai și a construit primul apeduct și rețeaua de canalizare a orașului, a introdus iluminatul stradal, a construit „Școala Reală”, „Gimnaziul de Fete al Principesei Natalia Dadiani”, „Muzeul de istorie al ținutului”, sediul actual al Primăriei și multe altele.

A fost membru al „Comitetului Basarabean de Tutelare a Orfelinatelor”, epitrop al „Școlii Reale” și al „Liceului de Comerț” etc.

A fost căsătorit cu Maria Cristi, fiică de moșier basarabean. Din această căsătorie au rezultat 5 copii, printre care și Alexandru care a devenit primar al Chișinăului în 1917- 1918.

Aceștia și mulți alții au fost primarii Chișinăului din perioada Imperiului Rus, când țara noastră se numea Basarabia. Au contribuit la dezvoltarea și crearea orașului, iar rezultatele muncii lor le vedem și în vremurile noastre.

Distribuie articolul: