În Republica Moldova, deficitul de personal medical se ridică la aproape 2.000 de medici și aproximativ 3.000 de asistente, conform datelor furnizate de sindicatul „Sănătatea”. Totuși, situația reală ar putea fi mult mai gravă, având în vedere că mulți medici sunt nevoiți să activeze simultan în două, trei sau chiar mai multe localități. Cu toate acestea, există sate care nu beneficiază deloc de servicii medicale, iar locuitorii sunt obligați să se deplaseze până la centrul raional pentru consultații.

În cazuri de urgență, singura soluție rămâne apelarea ambulanței, care, din păcate, ajunge cu întârziere din cauza drumurilor proaste sau a condițiilor meteo nefavorabile, transmite tv8.md.

Azi am ajuns în satul Bogzești din raionul Telenești. În spatele meu este punctul medical al satului și marea problemă a satului, a oamenilor din acest sat, este că medicul vine de două ori pe săptămână, în timpul programului de lucru. După programul de lucru, oamenii de aici nu au decât o singură variantă, aceea de a suna la serviciul de ambulanță dacă au o urgență. hai să vedem ce ne zic oamenii și să discutăm cu domnul doctor.”

„Văd că și domnul doctor e tot în vârstă. Ați avut înainte doctor în sat? – Am avut sora medicală din sat, de-a noastră, dar ea a fost bolnavă și a decedat. – Și dacă domnul doctor pleacă, ce faceți? – Rămânem ai nimănui.” 

„Trebuie să aibă medicul condiții, să fie remunerat cum trebuie ca el să poată să lucreze aici, nu să se gândească cu ce mă duc, cu ce să vin sau ce o să mănânc. – De ce credeți că ăștia tineri nu prea vin? – Nu vin, iată domnul e la pensie, dacă ne mai leapădă și el, nici o îndreptare, nici o rețetă nu are cine scrie. – Sunteți nevoiți să mergeți la raion. – Da cum, și acolo e așa o atârnare.”

„Singur tu știi cum se atârnă medicii față de oameni, dar pentru o oaie parșivă nu trebuie să judeci tot cârdul. Dar sunt medici unde, mai bine să nu intri la dânșii. – Dar aveți copii, sunt copii aici în sat? – Sunt, dar puțini. Erau mai mulți, dar era satul mai tânăr, familii tinere, se nășteau copii. Acum lucrează grădinița, dar aduc și din satul vecin. – Școala s-a închis, da? – S-a închis că nu e numărul de copii.” 

„Care sunt de urgență, urgența vine aici. – Dar pentru restul de medicamente cum faceți, mergeți la oraș? – Pentru restul la raion. – La Telenești? – Da, care cu ce poate și cum poate și cât de repede. – Acum nici rutieră nu o să fie și să te mai duci la Telenești. La ocazie, dacă te ia bine, nu…” 

„Salvarea, cum ceva, salvarea. – Dacă domnul doctor nu e în sat și se întâmplă ceva noaptea, să zicem? – Da, noaptea, dupa-masa, seara, numai ambulanța. Altcineva nu poate să rezolve nimic. Văd că le-a dat transport și îi aduce, că dacă nu aveau transport nu erau nici ăștia și noi ne prăpădeam. E greu la sat, foarte greu. În privința la bolnavi, iată sunt care stau la pat, sunt care cu tensiune. – Și ei cum se duc la raion? – Ei cum se duc, dacă ceva mai urgent numai salvarea. Cum se ridică tensiunea la careva cheamă salvarea. – Dar cât timp face salvarea până aici? – Depinde de vreme. Dacă e timp de vară, știu eu, o juma de oră, poate mai puțin. Drumurile sunt rele, foarte rele. Acolo e o bucățică asfaltată, o bucățică sunt gropi, parcă a bombardat cineva și e foarte greu de mers, nici salvarea aia nu poate zbura. Și dacă mai e și ghețuș, salvarea aia poate să ajungă târziu sau să nu ajungă deloc. Și socotiți ce se întâmplă cu bolnavul acela.” 

Astăzi, medicul satului Bogzești este Vasile Popa, pensionar, în vârstă de 71 de ani. Și-a început activitatea acum aproape cinci decenii, în raionul Orhei.

„Lucrul l-am început imediat după internatură, la Bălți am făcut internatura. – În ce an? – Deodată am fost repartizat în 1978. Atunci internatura se făcea un an și te trimiteau unde aveau nevoie, că acolo mulți ani nu au avut doctor.” 

A ajuns în Telenești după ce fostul medic a ales să plece, iar asistenta medicală din sat a decedat în urmă cu puțin timp.

„Aici a fost un medic din sat, din Crăsnășeni, dar dumnealui s-a dus la Chișinău și aici era vacant, aveau nevoie. Doi ani nu au avut medic deloc. – Și cum s-au descurcat oamenii: – Mergeau la Budăi, dar de aici până acolo sunt 15 kilometri. – Și se duceau pe jos? – Transport era odată în zi.” 

Medicul ne-a spus că problemele celor din sat sunt diferite de cele din orașe, iar medicul de familie trebuie să știe să facă de toate, deoarece nu sunt alți specialiști care ar putea investiga nevoile cetățenilor.

„Îs 385. – Toți? – Da. Și merge în descreștere, eu am o singură gravidă și un copil până la un an. El a împlinit anul, dar să zicem. Aici a activat, cu regret, o soră medicală de aici din sat, dar care a decedat la 52 de ani, anul ăsta. Ei au avut noroc că a fost dumneaei, din sat, dar noi nu suntem de aici. – Nici colega dumneavoastră? – Nici ea și noi suntem pensionari amândoi. Și iată eu vin de la Budăi că acolo trăiesc. – Cu ce veniți? – Când nu e transport, vin cu rutiera, mă scol mai devreme, că miercurea și vinerea, el vine la orele 6. – Deci la orele 5 vă treziți. – Da, mă trezesc și ies în drum, iar la orele 7 sunt aici.”

Ne-a citit din jurnalul pe care îl ține zi de zi din care am aflat că, în cele două zile pe săptămână cât se află la punctul medical, are circa 30 de pacienți.

Istoria întreaga o găsiți pe tv8.md.

 

Distribuie articolul:
Cuvinte cheie: