Cătălin și Radu se știu de o viață. Au împărțit aceeași clasă în timpul anilor de școală. Cătălin e noncoformist, șarmant și cinic. Radu, pe de altă parte, pare să-și țină new-balance-urile bine lipite de pământ. Îmbrăcați tinerește: blugi mulați, ghete stilate și ochelari roșii (pe ochii lui Cătălin). Nu este o metaforă, vă ziceam doar că e un noncoformist din talpă.  Radu își poartă părul bălai dat peste cap, iar bărbia ușor pronunțată și ochii intenși îi oferă un aer de seriozitate și de înțelepciune. După ce multă vreme au petrecut împreună, au călătorit și au făcut ba un plan, ba altul – au decis să-și pună talentul și creativitatea la încercare și au început să râdă de ei, apoi să râdă de alții. Așa a apărut #zerodoi, un proiect urmărit de 11,2 mii de oameni pe Youtube.

De această dată cei doi au fost eroii din proiectul jurnalistei Irina Harea Mardari, „Oameni ca tine”.

„Avem o prietenie din asta sănătoasă și productivă. Nu e genul acela de prietenie: ce-ai făcut ieri? sau hai să ieșim la o bere”, îmi spune Radu încercând să mă convingă că nu există nimic special în faptul că el și Cătălin sunt prieteni de nedespărțit din clasa a treia. Poate din cauza că își privesc calitățile cu aceeași ochi imuni cu care își privesc eșecurile, reușesc să rămână pe val. Când au urcat primul video pe Youtube nu știau dacă va avea succes. De fapt, ei spun că nu dorința de faimă și succes i-a îndemnat să se apuce e filmat. Camera cu care lucrau pe atunci încăpea în buzunarul de la pieptul sacoului lui Radu. Nu aveau nici bani, nici tehnică, nici resurse. În schimb aveau o dorință mare de a-și investi talentul într-un produs bun, iar asta a pus gaz pe foc.

Numărul de like-uri nu reprezintă impactul pe care îl ai asupra societății. Impactul se măsoară  în atitudine, în calitate, în produsul pe care îl livrezi. 

Își doresc o țară în care oamenii să învețe să râdă mai mult și mai des. Să știe să râdă de alții, dar mai ales  – să învețe să râdă de propria persoană. De aceea au pus parodia în scenă și au reinventat-o, scoțând în prim plan toate neajunsurile societății în care trăim. Amândoi sunt de părere că umorul este o calitate prețioasă și speră să reușească să educe noua generație prin intermediul produselor pe care le filmează. Speră că tinerii de azi ajungă să înțeleagă un mesaj subtil care le este transmis altfel decât după celebra formulă: mură în gură.

#Zerodoi nu este nici despre Vica, nici despre Politică. Cătălin spune că #Zerodoi este un proiect care încearcă să educe auto-ironia. În completare vin spusele lui Radu, care subliniază că atunci când se scriu scenarii, se învață replici și se fac duble nu există personajul X sau personajul Y. Există mesajul care urmează să ajungă la cei care au urechi să audă și imaginea – care va fi privită de cei care au ochi să vadă.

Tu dacă spui că #zerodoi este despre Vica, mă superi. Și dacă vei spune că este despre politică, o să mă superi la fel de mult.

Parodiază politicienii nu pentru că au o pasiune aparte pentru politica moldoveneasc, ci pentru că sunt convinși că, uneori, o oglindă pusă acolo unde trebuie poate arăta mult mai bine carențele unui popor. Până la urmă, avem ceea ce merităm, iar asta e valabil atât în viață cât și în politică. Își respectă protagoniștii. Nu trec peste limite morale, nu folosesc vulgarități și nu operează cu informații neverificate. Își asumă fiecare cuvânt din fiecare fimuleț. Spun că parodiile făcute unor politicieni acum câțiva ani au devenit irelevante, întrucât, în timp, aleșii poporului au investit în imagine și au ajuns să obțină progrese remarcabile la capitolul prezență publică.

Spun lucrurilor pe nume fără a se gândi să-și înfrumusezețe expresiile pentru a da mai bine la cameră. Recunosc cu sinceritate că patriotismul nu le curge prin vene. Au o sensibilitate pentru pământul mioritic, dar sunt dezamăgiți de oamenii de aici. De comportamente, de felul în acționează.

Sunt supărat pe Moldova. Și când vorbim de o țară, vorbim de oamenii ei. Pămânul acesta nu-mi este dator cu nimic. Sunt supărat pe oameni. (Radu Șarbei)

Cătălin subliniază că face actorie în Moldova pentru că este pasionat de meserie, dar nu exclude probabilitatea că într-o zi își va face valiza și va pleca. Nu a pomenit nimic despre bani și nu s-a plâns că nu-i ajung. În schimb, recunoaște că deși nu se poate numi un patriot în toată legea, de oriunde n-ar veni – se întoarce acasă cu plăcere.

Eu nu-s cel mai mare patriot, dar am observat că atunci vin dintr-o călătorie și revin acasă, mă simt foarte bine aici. (Cătălin Lungu)

Spun că deseori sunt fericiți. Poate și pentru că nu caută noțiuni sofisticate pentru un sentiment atât de râvnit. Nu caută fericirea și nu au făcut din ea un scop. Dar o găsesc mereu. În ce fac, în ce trăiesc, în rezultatele pe care reușesc să le obțină.

Dacă faci în viață ceea ce îți place, probabil asta înseamnă fericirea. Dacă îți permiți să faci ceea ce îți place. Să faci ceea ce îți place și să fii apreciat pentru asta.

Nonconformisul, șarmul și cinismul lui Cătălin fac casă bună cu firea moderată a lui Radu. Nebunia tinerească le este combustibil pentru petreceri, pentru călătorii dar și pentru planuri. Nu știu unde vor fi peste cinci ani și își imaginează cu greu viitorul peste un an. Nu-i interesează. Trăiesc aici și acum, își provoacă în fiecare talentul și creativitatea spre încântarea celor 11,2 mii de oameni care îi urmăresc pe  Youtube. Apoi râd. Râd de alții, dar și mai mult râd de ei…

Distribuie articolul:
Cuvinte cheie: