În acest weekend ne-am propus să descoperim raionul Călărași și anume cele patru mănăstiri. Timpul a fost prea frumos ca să stăm în case, așa că am pornit la drum. 

Prima mănăstire de pe lista noastră a fost Mănăstirea „Frumoasa” (inițial Frumușica)- o mănăstire de călugări, situată în satul Frumoasa din raionul Călărași. A fost fondată la începutul secolului XIX-lea de către răzeșul satului Onișcani, Efrem Iurcu (mai apoi schimonahul Eftimie) și trei ieromonahi de la Mănăstirea Neamț (România) – Serafim, Ioanichie și Macarie.

Pentru prima dată este atestată documentar la 10 iunie 1807, când 43 răzeși de pe moșia Bravicea au împropietărit mănăstirea cu pământ. În anii 60 ai sec. XIX la Frumoasa și-a făcut ucenicia viitorul mitropolit al Moldovei, Iosif Naniescu.

Din 28 octombrie 1938, mănăstirea „Frumoasa” a fost reorganizată în mănăstire de maici, iar în cadrul acesteia a fost înființată Școala pregătitoare pentru Institutul de călugărițe infirmiere din Chișinău.

 

După aproximativ jumătate de oră am pornit spre mănăstirea „Hârbovăț”, de călugări, situată pe valea râului Ichel, la aproximat 10 kilometri de orașul Călărași. În partea de nord se învecinează cu satul Hârbovăț, iar spre est și spre sud poate fi admirată valea Ichelului.

Pe locul unei biserici de lemn mai vechi, în anul 1816 Ștefan Lupu și soția sa Elena, au ctitorit biserica de vară a mănăstirii cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”, iar în anul 1870 a fost construită biserica de vară „Pogorârea Sântului Duh”. Ștefan Lupu ulterior s-a călugărit la acea mănăstire sub numele Serapion. Biserica „Adormirea Maicii Domnului” a fost reînnoită la 1828 și 1855.

Mănăstirea Hârbovăț, adăpostește una dintre cele mai importante relicve creștine din Republica Moldova, Icoana Maicii Domnului de la Hârbovăț.

După ce am luat tot soarele de pe teritoriul mănăstirii, am pornit spre cea de a treia de pe lista noastră. Mănăstirea „Hârjauca” se află în raionul Călărași (la o distanță de 60 km de Chișinău). Sfântul locaș a fost întemeiat în anul 1740 în preajma unui izvor din codru cu proprietăți tămăduitoare. Pe moșia boierului Niculiță se fondează un schit de călugări cu o mică biserică din lemn cu cinci turle cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”.

S-au păstrat mai multe legende privind întemeietorii mănăstirii: călugării Teodosie, Inochentie Sava sau Hârju. Cert este că pe timpul egumenului Spiridon Filipovici (anii 1818-1846), originar din Muntenegru, mănăstirea cunoaște o perioadă de înflorire.

Anume în această perioadă se construiește biserica de vară „Înălțarea Domnului”, (asemănătoare cu Catedrala din Chișinău, arhitectură clasicistă, cupolă rotundă situată deasupra naosului cruciform, turn cu săgeată deasupra clopotniței, interiorul a fost pictat în ulei), biserica de iarnă „Sf. Spiridon” (zidită în piatră între 1869-1872 în locul celei de lemn, exemplu de încadrare în arhitectura tradițională moldovenească a elementelor clasicismului rus tardiv, este fondat frumosul parc si lacurile din jur. Spiridon Filipovici a fost înmormântat în biserica „Înălțarea Domnului”.

Mai târziu se construiește biblioteca, trapeza, corpuri de chilii, șoproane, atelier de cărămidă, toate amplasate într-un complex unic în armonie cu natura înconjurătoare, astfel încât timp de un secol a fost reședința de vară a mitropolitului Moldovei. De ea este legat tristul episod din istoria bisericii: arderea în sobele mănăstirii a tuturor cărților în limba moldovenească de la locașurile de cult din Basarabia, la porunca Mitropolitului Pavel Lebedev.

Între anii 1953-1993 mănăstirea de la Hârjauca a fost închisă de autoritățile sovietice, din 1954 fiind transformată în casă de odihnă, iar din 1958  în sanatoriu. Biserica mare, cu hramul „Înălțarea Domnului” ajunge sală de sport.

Mănăstirea a fost redeschisă abia în 1993, începând și lucrările de restaurare. Mănăstirea din Hârjauca, atrage numeroși vizitatori făcând parte din salba de mănăstiri din zona de codru a Moldovei.

Mănăstirea „Hârjauca” are pe teritoriul și un muzeu bisericesc, iar în spatele acesteia am găsit și o pădure în care am putut să ne plimbăm.

Ultima pe lista noastră a fost mănăstirea „Răciula”. O mănăstire de maici. A fost fondată la sfârșitul secolului XVIII-lea de către frații Andrei și Ioan Roșca, preoți din satul Pașcani. Moșia pe care s-a construit mănăstirea a aparținut răzeșului Lupu Stratan. La început a fost mănăstire de călugări, însă în anul 1811, în urma desființării schitului Mana din apropierea mănăstirii Curchi, aici se înființează o obște de călugărițe. Se construiesc două biserici: a „Nașterii Maicii Domnului” (ridicată în 1800; reînnoită în 1845) și a „Sfântului Ierarh Nicolae” (ridicată în 1822; reînnoită în 1880).

În perioada interbelică mănăstirea s-a numit „Sfânta Mănăstire Oltea Doamna”, în numele cinstitei mame a Binecredinciosului Voievod Ștefan cel Mare și Sfânt. Hotărârea de schimbare a numelui a fost adoptată de Soborul stareților și starețelor mănăstirilor și schiturilor din Eparhia Chișinăului, care a avut loc la 3 august 1938 sub președinția Î.P.S. Efrem. Acest nume mănăstirea l-a purtat până după război.

Distribuie articolul:
Cuvinte cheie: