Este important să ne cunoaștem istoria și personalitățile. Cunoaștem mai bine ce se întâmplă în lume, și mai puțin ce avem în țară. Azi, vă recomandăm scurtă biografie a actorului și cineastului Valeriu Gagiu.

 

Valeriu Gagiu se naște la data 1 mai 1938, la Chișinău, în județul Lăpușna, fiind fiul Eugeniei și a lui Gheorghe Gagiu. Mama a fost casnică, iar tatăl a fost profesor de biologei și de limba franceză. Înainte de război tatăl-ofițer deseori este concentrat în armata română. Bunicii se trag din răzeși și mazili.

Valeriu Gagiu se naște la ora 15:15 în sanatoriul-maternitate privat al doctorului Eudolf Curtz din str. Ieșilor nr. 17. Astăzi, aici este amplasat monuenul lui Nicolae Iorga.

În anul 1940 casa familiei Gagiu din strada Mihail Kogălniceanu (fosta Renilor) nr. 7 (210 mp) este naționalizată. Valeriu își petrece copilăria între Chișinău și București, cu părinții, o mătușă, Anișoara, sora cea mai mică a mamei), unchiul Grig (fratele mai mare al tatălui) și alte rude.

Pe data de 5 septembrie 1944, la Movilița, moare tatăl său, omorât de „soldații ruși-eliberatori”. Familia Gagiu se refugiase din Bucureștiul bombabrdat în satul unde nea Gicu împreună cu fratele său, Grigore Gagiu, avreau un restaurant. Un an mai târziu, în 1945, familia îndoliată se va întoarce la Chișinău. Valeriu începe studiile la Școala medie nr. 1, unde termină anul întâi. În vacanța de vară tatăl vitreg, Pavel Srtelnițki, muzician, împreună cu mama, îi cumpără o vioară Stradivarius. Face studii la Școala muzicală „E. Coca”. Studiile generale le continuă la Școala rusă nr. 3. Renunța la vioară după clasa a 7-a, la sugestia profesorului său. Între anii 1953-1955, Valeriu Gagiu face studii la Școala rusă nr. 10 din Chișinău. În anul 1953, debutează cu versuri în limba rusă în ziarul „Tânărul leninist”.

În anii 1954-1955 în ziarele „Tinerimea Moldovei” și Chișinăul de seară îi apar primele versuri. Un an mai târziu, 1956, absolvește clasa a X-a la Școala serală nr. 2.  În anii 1955-1957 este membru al Asociației Tinerilor Scriitori, condusă de poetul Kiril Covalgi. Publică poezii și articole în ziare și reviste. Totodată, este angajat în funcția de consultant literar la ziarul „Molodej Moldavii”.  Traduce în limba rusă din poezia românească (Nicolae Labiș, George Bacovia, Aureliu Busuioc, Petru Cărare…). În același ani, 1957, intră la Facultatea de Limbă ș literatură rusă a Institutuli Pedagogic „Ion Creangă” din Chișinău. În anii 1958-1963 face studiile la Facultatea de dramaturgie-film a Institutului Unional de Film din Moscova.

În anul 1960, fiind student în anul I, scrie poemul care va sta la baza primului său scenariu „Omul merge după soare”. Debutează în cinematografie cu sceariul filmului „Omul merge după soare” în colaborare cu regizorul Mihail Kalik. A doua zi, după premiera filmului care a avut loc la Casa Cineaștilor din Moscova, Valeriu Gagiu și toți membrii echipei de creație au devenit celebri. La Festivalul Internațional de Film, Helsinki, 1961, obține Premiul I pentru „Cel mai bun scenariu” la filmul „Omul merge după soare”.

Premiul I de la Helsinki la costat dur. În anul 1961, la ședința biroului CC al PC din RSS Moldovenească din 15 decembrie filmul „Omul merge după soare” este criticat pentru „formalism și modernism”. Respectiv este eliberat din postul de director al studioului „Moldova-Film” Victor Șevelov.

În anul 1962, Valeriu Gagiu devine Membru al Uniunii Scriitorilor și Membru al Uniunii Cineaștilor. Este ales vicepreședinte al Uniunii Cineaștilor. Un an mai târziu, în anul 1963, semnează scenariul la filmul „Când pleacă cocorii”. Revista „Iscustvo Kino” din Moldova îi publică scenariul, considerat în baza unei anchete cel mai bun scenariu al anului. La ordinul conducerii de vârf a partidului  comunist din republică în anul 1970 filmul este ars.

În anul 1964 debutează ca regizor cu scurtmetrajul „Strada ascultă”, fiind și autorul scenariului. În anul 1967 este Laureat al Premiului Național pentru tineret „Boris Glavan” pentru filmul „Gustul pâinii”. A fost semnatarul scenariului la filmul „Gustul pânii”, împreună cu Vadim Lâsenko, dar și coregizor. A luat parte la lucrările Simpozionului Internațional din Cehoslovacia cu filmul „Gustul pâinii”.

Valeriu Gagiu semnează, în colaborare cu scenaristul Vsevolod Egorov, coleg de facultate, scenariul filmului „Zece ierni pe-o vară”. Totodată, este regizor la aceste 4 nuvele.

În anul 1970, la Hotărârea biroului Comitetului Central al PCM din aprilie este indicat Comitetului de Stat pentru cinematografie al Consiliului de Miniștri al RSSM să scoată din rețeaua cinematografică și să fie pus la sertar filmul „Gustul pâinii”, calificat drept o operă de artă politic dăunătoare. Este reabilitat în anul 1987. Cineastul Valeriu Gagiu este învinuit de naționalism și de denaturarea adevărului istoric.

Înanul 1971 este arestat fostul socru, Alexandru Usatiuc. Au loc percheziții timp de 8 ore la domiciliul lui Valeriu Gagiu din strada Negruzzi, nr. 1. Este confiscată o mașină de scris cu grafie latină, a corespondenței și a unor manuscrise. Valeriu Gagiu primește interdicția de a părăsi Uniunea Sovietică timp de 13 ani.

Este autor, scenarist și regizor a mai multor scenarii și filme: „Ultimul haiduc”, „Unda verde”, „Durata zilei”, „Pe urmele fiare”, „Hotarul din iunie” etc.

În anul 1990 este ales membru de onoare al Academiei Internaționale de Film „Nika” din Federația Rusă.

În aprilie 1992, Valeriu Gagiu se află împreună cu doi reporteri români de la ziarul „Adevărul”, Mircea Bunea și Bogdan Chiriac și cu Dan Preda (de la Radio România), alături de combatanții și voluntarii moldovenii, pe linia întâi a frontului în timpul conflictului armat din 1993 de pe Nistru. Scrie piesa „Duet pentru doi lunetiști”, care reflectă unele imagini din acest război, impus de Rusia.

În anul 1998 este Laureat al Premiului Național cu ocazia jubileului a 70 de ani de la naștere și Cavlaer al Ordinului Republicii cu ocazia jubileului a 70 de ani de la naștere.

În anii 2003-2010 este director artistic al Studioului „Moldova-film”.

A murit pe data de 21 decembrie 2010, ora 17:15. S-a stins subit din viață, urmărind știrile la televizor.

Pe data de 2 octombrie 2013, cu susținerea Primăriei municipiului Chișinău, Ministerului Culturii și Cultelor și Uniunii Cineaștilor din Republica Moldova, pe fațada casei din bulevardul Ștefan cel Mare și Sfânt, nr. 6, unde a locuit o perioadă Valeriu Gagiu, i s-a dezvelit o placă comemorativă, basorelief, semnată de arhitectul Grigori Bosenco și sculptorul Yuri Horovsky.

 

Sursa informației: Valeriu Gagiu: filmul unui destin. Cartea a apărut la editura Pontos din Chișinău, în anul 2018.

 

 

Distribuie articolul:
Cuvinte cheie: