Regia: Alexandru Grecu
Coloana sonoră: Marcel Stoian
Coregrafia: Dumitru Tanmosan
Costumele: Rodica Bargan, Lilia Caruta
Distribuția: Gheorghe Gușan, Viorel Cornescu, Ludmila Gheorghița, Vasile Cașu, Dan Ciobanu, Arcadie Răcilă, Ion Grosu, Alexandru Crâlov, Artiom Oleacu, Constantin Ghilețchi, Olga Anghelici, Nicolae Racoviță.

Când este vorba despre „O scrisoare pierdută”, textul lui Caragiale nu are nevoie de nicio introducere. Dar cum faci să rămână relevant și să vorbească publicului de azi? Regizorul Alexandru Grecu reușește exact acest lucru, creând un spectacol efervescent, cu un puternic impact vizual și emoțional, care aduce comedia clasică într-o atmosferă aproape carnavalescă.

Încă de la primul gong, se instalează o energie frenetică: corul papagalilor (o alegere inedită) acompaniază scenele cheie, iar jocul actorilor iese din convenția scenei, integrând spectatorii în febra alegerilor. Publicul nu mai este doar un simplu martor, ci este transpus direct în tumultul electoral al „tîrgușorului”, unde simpatizanții fiecărui candidat se manifestă zgomotos, uneori chiar din mijlocul audienței.

Distribuția este bine aleasă, iar fiecare actor conturează personaje vii, pline de culoare. Gheorghe Gușan în rolul lui Tipătescu aduce un echilibru perfect între ironie și frustrare, Ludmila Gheorghița este o Zoe Trahanache carismatică și intrigantă, iar Vasile Cașu (Cațavencu) se remarcă printr-o prezență puternică și un discurs manipulator memorabil.

Scenografia este simplă, dar ingenioasă, iar costumele (Rodica Bargan, Lilia Caruta) contribuie la estetica spectacolului prin detalii care amplifică ludicul situațiilor. Coregrafia semnată de Dumitru Tanmosan adaugă dinamism, iar coloana sonoră de Marcel Stoian creează momente de suspans și ironie muzicală, subliniind absurdul jocurilor de putere.

Spectacolul reușește să evidențieze teme cât se poate de actuale: corupția, demagogia, manipularea alegătorilor. Cuvintele lui Cațavencu, Farfuridi și Trahanache sunt parcă desprinse din realitatea cotidiană, iar publicul râde, dar cu un gust amar, recunoscând tipologii și mecanisme care continuă să existe.

Teatrul Național „Satiricus” Ion Luca Caragiale ne oferă, astfel, o reprezentație memorabilă, dar și un spectacol cu un mesaj puternic, o satiră inteligentă care dăinuie de peste două decenii pe scenă. Am trăit aici o experiență teatrală care încinge spiritele, amuză și provoacă, făcându-ne să ne punem aceeași veche întrebare: „Eu cu cine votez?”

Distribuie articolul: