Să înveți un copil să citească înainte să intre la grădiniță necesită perseverență și răbdare. Evident, cititul timpuriu nu este pentru toată lumea și cu siguranță nu este ceva ce părinții trebuie să le impună copiilor preșcolari. Dar dacă ai timp la dispoziție și vrei să te asiguri că cel mic are abilitățile, și conceptele necesare de pre-lectură, o mămică a patru copii, care nu este profesoară, povestește cum a făcut acest lucru.

Abordarea aceasta nu este nicidecum singurul mod de a învăța un preșcolar să citească. Ceea ce urmează să citești este doar o schiță a ceea ce a funcționat pentru o femeie, până acum, potrivit qbebe.ro.

Iată ce povestește mămica:

Fundația

Le-am citit copiilor mei încă de când s-au născut. Nu o fac în fiecare zi, dar beneficiile cititului cu voce tare pentru copiii mici nu pot fi supraestimate. A le prezenta celor mici cuvintele, modelele de limbaj și dragostea pentru cărți reprezintă baza pentru dezvoltarea pasiunii pentru lectură. Oh, și mai cântăm și cântecul alfabetului. Foarte mult.

Identificarea literelor

În jurul vârstei de 18-24 de luni, am început să îmi învăț copiii cum să identifice literele. Mulțumită cântecelor despre alfabet pe care le cântam de la naștere, aceștia recită cu ușurință abecedarul. Dar identificarea literelor este o cu totul altă treabă. Realizăm acest lucru în mai multe moduri.

  • Cumpărăm sau facem chiar noi carduri cu litere. Îmi place să am cartonașe cu majuscule și apoi o imagine a ceva care începe cu litera respectivă. Mă așez cu copiii mei și trec prin cartonașe, una câte una, spunând: „A, apă. B, barcă. C, câine” și așa mai departe, lăsându-i să țină fiecare card. Sesiunile scurte și laudele și felicitările exagerate sunt esențiale pentru a le menține atenția.
  • Folosim alfabet magnetic, care poate fi manipulat pe o tablă albă sau pe frigider. Copiii adoră această activitate practică.
  • Folosim o aplicație simplă, care afișează litere pe care copilul le poate atinge pentru a auzi cum se pronunță. Aplicația poate contribui, ulterior, la consolidarea abilităților de identificare a literelor.

Cum sună literele

Odată ce copiii mei identifică în mod fiabil toate literele (ceea ce poate dura câteva luni), adaug sunetele literelor la jocul cu cartonașe. „A, ah, apă. B, buh, barcă. C, cuh, câine”. Ați prins ideea. Din când în când mai adaug și alte cuvinte care încep cu fiecare literă în timp ce trec prin cartonașe.

Cântecele cu litere reprezintă o modalitate distractivă de a consolida sunetele literelor. Atenție! Multe dintre aceste cântece sunt enervant de antrenante sau pur și simplu enervante. Îți vor rămâne întipărite în cap.

Jocuri de cuvinte

Odată ce copiii mei au o înțelegere solidă a sunetelor literelor, încep să mă joc cu cuvintele în mai multe moduri. Iată cum puteți proceda și voi:

  • Scrieți-vă numele. Învățarea modului în care se scrie numele lor este o modalitate amuzantă de a le arăta copiilor că punerea alăturată a literelor are o semnificație. Ei pot exersa trasarea numelui lor cu creioane colorate sau markere. Sau folosind magneți de litere. Sau chiar scriind cu degetele în cremă de ras, dacă vreți să o transformați într-o activitate senzorială.
  • Scrieți cuvinte simple. Cuvintele sunt peste tot, chiar și pe marginea drumului: „STOP” și „Ieșire”, de exemplu. Și nu uitați numele animalelor de companie; „pisică” și „câine” au fost unele dintre primele cuvinte cu care am început și noi, pentru că ai mei copii iubesc animalele.
  • Scrieți cuvinte amuzante. Micuților mei le place în mod special să silabisească cuvinte precum „caca” sau „pârț”. Dar puteți sări peste asta, dacă nu este stilul vostru.
  • Schimbați literele. De exemplu, luați cuvântul „mică” și schimbați prima literă cu alta: „pică”, „rică”, „cică”, „zică”. Eu, fiecare dată când schimb o literă, îi întreb: „Acum, dacă pun un „b” aici în loc de „c”, ce scrie?”.

Cuvinte simple

Strategia mea este de a trece prin seturi de aproximativ 10 cuvinte simple – în, pe, sus, jos, aici, acolo, tu, eu – până când copilul meu le stăpânește. Apoi adaug mai multe cuvinte. Inițial, spun cuvântul, îl pun să îl repete și apoi folosesc cuvântul într-o propoziție – cu cât mai banală, cu atât mai bine. În cele din urmă, însă, îi arăt cartonașul și ei sunt capabili să spună singuri cuvântul. Sfat: Am constatat că gruparea opușilor (sus/jos, înăuntru/afară, pe/sub, da/nu) sau chiar a cuvintelor similare (asta, asta, atunci, ei, cine, ce, când, cum) în seturi este utilă.

Când le citesc cărți copiilor mei, le arăt cuvintele pe care le învață și le spun: „Uite, știi acest cuvânt!”. Și apoi verific dacă și-au amintit – și îi laud dacă au nimerit-o!

Cei doi copii ai mei de vârstă școlară nu erau neapărat cititori fluenți – deși fiica mea era aproape – în momentul în care au intrat la grădiniță. (Merită menționat, de asemenea, că fiul meu, acum în clasa a treia, a fost testat și este considerat talentat). Dar, cu ajutorul acestor instrumente, ei au reușit să ia un start rapid în lectură – o abilitate valoroasă pe care vor continua să o perfecționeze și de care sperăm să se bucure toată viața. Și sperăm că și cele două fiice mai mici ale mele pot face același lucru.

Așa cum se întâmplă adesea în calitate de părinte, nu am fost la fel de nerăbdătoare cu ultimii doi copii. De ceva vreme lucrez cu copilul meu de aproape 4 ani, dar am cam lăsat baltă în comparație cu efortul pe care l-am depus pentru primii doi copii. Nu am făcut încă prea multe cu copilul meu de 1 an, în afară de citit și cântat alfabetul. În momentul de față, încerc doar să o împiedic să nu se mutileze pentru că se urcă pe orice.

Distribuie articolul: