„În meseria asta mi-am găsit găoacea”, îmi spune, în timp ce caută în buzunarul halatului alb, telefonul care sună și sună fără oprire. Sprijină aparatul cu urechea pe umăr, ascultă gânditoare preț de câteva clipe, apoi înșfacă stiloul verde, ca începutul de primăvară de după geam, și bifează într-o listă lungă înșirată pe masa din lemn șlefuit. De când în Moldova a fost confirmat primul caz de coronavirus, Lilia Godoroja a înțeles că pacienții care fac coadă la ușa ei anul împrejur îi sunt ca niște membri de familie. În cele aproape două decenii de când activează în calitate de medic de familie, prin mâinile ei s-au perindat sute de oameni. Pe unii i-a cunoscut pentru prima dată când abia au venit pe lume, iar astăzi îi știe studenți la colegii și universități. Vedeți mai jos reportajul realizat de AGORA.md.

Nu se plânge deloc că meseria ar fi grea, deși nu-și vede capul din cele 2000 de dosare care ascund între file 2000 de destine, de boli, de probleme. Când a pornit pe acest drum nu știa exact unde va ajunge și nici câte îi va fi dat să vadă pe parcurs.

„Îmi place ceea de fac. Dacă îmi reușește să am un succes în unele cazuri grave, cred că mai mare adrenalină nu există”.

Veste că un virus nou omoară oameni în stânga și în dreapta nu a panicat-o. Își știe bine meseria și o face cu plăcere, iar asta înseamnă că nimic nu e prea greu. Spune că nu-i este teamă pentru ea atunci când interacționează cu pacienți de tot felul. În schimb, o strânge în spate când se gândește că fără să vrea, fără să știe, ar putea deveni o sursă de infecție pentru mama sa. Sau pentru copilul său.

Sursă: AGORA.md

„Niciodată nu mă voi gândi că mă voi bucura când examinez un pacient cu angină”.

Telefonul pe care îl poartă în buzunarul halatului sună des. Răspunde la fiecare dintre apeluri cu răbdare și calm. Nu-și calculează propria epuizare când știe că la celălalt capăt al firului poate fi un om care are nevoie de ajutor:

„Acum lucrăm cu pacienții cronici, cu alte patologii decât cele respiratorii. Consultăm pacienții la telefon și când ni se pare că starea e mai gravă, îi rugăm să apeleze la 112”.

Pentru că volumul de muncă ce i se pune în față o depășește, mai ia din bolile pacienților și acasă. Citește și completează dosare înainte de somn sau dimineața devreme. A fost o vreme când s-a gândit să renunțe. Le-a dat toate pe una și plecat peste hotare. A încercat să se desprindă de tot de medicină și de tot ce înseamnă interacțiunea cu pacienții. N-a fost în stare. N-a lăsat-o inima. A revenit în scurt timp și a luat-o de la capăt.

„Nu m-am văzut în altă profesie niciodată. Un medic de familie duce pe umerii săi mii de dosare. Pe marea majoritate a pacienților îi cunosc la față, le știu problemele de sănătate. Pe unii îi știu din fașă, iar acum sunt studenți”, explică  Lilia Godoroja.

Sursă: AGORA.md

Ritmul de viață alert și mulțimea de oameni pe care îi are în grijă nu-i oferă prea mult răgaz pentru a se gândi la valorile de bază ale vieții. Chiar și așa, nu uită să fie recunoscătoare pentru ceea ce are. Despre fericire nu vorbește ca despre ceva abstract. Merge de mână cu ea prin viață.

„Fericirea e copilul meu, mama, soarele de afară. Merg la un pacient cronic la domiciliu și voi fi fericită că voi putea admira timpul de afară”.

Nu este dezamăgită că salariul pe care îl ridică la sfârșit de lună pentru că atunci când a îmbrățișat acest domeniu nu și-a propus să se îmbogățească. Este convinsă că dăruirea, pasiunea și dragostea față de ceea ce faci este un dar pe care nu fiecare om îl poate îmbrățișa.

„În Moldova mi-am găsit găoacea. Mulțumirea unui medic nu depinde de salariu. Pentru mine contează mai mult să-mi spună pacienții: mulțumesc, doamna doctor! Să fiți sănătoasă!”, spune medicul.

Sănătate le doreștea și ea tuturor. Este modul Liliei Godoroja de a-și aduce aportul la binele lumii. Așteaptă cu nerăbdare să treacă năpasta și să ocupe cu inima deschisă scaunul de la birou. Până atunci, continuă să fie la datorie. Să asculte, să înțeleagă, să ofere sfaturi și să le dea oamenilor încrederea că totul va fi bine.

 

Distribuie articolul:
Cuvinte cheie: