Fotograful de modă Nathaniel Kowalski ne spune în acest material povestea lui: despre dragostea față de fotografie, sursa de inspirație, modă, dar și despre primele lui realizări. 

Daniela Gorincioi: De unde vine pasiunea ta pentru fotografie?

Nathaniel Kowalsky: Eu fac fotografii de mic copil, am început cu fotografia pe peliculă care atunci era actuală, după, învățând pictura la școala de arte, concomitent învățam și procesele de lucru cu pelicula, developare, imprimare foto etc. Este o pasiune despre care întodeauna îmi doream să-mi fie și profesie, dar așa cum este o profesie care necesită un echipament scump, am început să o practic mult mai târziu. Îmi place să fotografiez oameni și modă, ceea ce mă reprezintă cel mai mult. Îmi place să am lângă mine persoane și lucruri frumoase.

DG: Care au fost primele tale realizări fotografice?

NK: Prima ședință foto profesionistă organizată de mine a fost chiar cu mine în cadru, când aveam 17 ani, am profitat de înfățișarea și parametrii de model, respectiv am avut mai multe colaborări cu fotografi de modă, conceptele proiectelor eu le cream și mă ocupam și de styling. Sincer, deja nu mai țin minte care a fost prima ședință foto organizată și fotografiată de mine, dar, cu siguranță printre primele a fost pentru brandul dragei mele prietene – Kasandruța, Oxana Munteanu.

DG: Dar care au fost primele tale realizări fotografice profesioniste? Ai avut emoții? Mai ales știind că ai fost recomandat sau că primeai bani pentru ceea ce faci?

NK: Evident că ai emoții atunci când fotografiezi pentru prima dată contra plată, ai multă responsabilitate pe umerii tăi, acum asta deja nu mai este valabil, locul emoțiilor a fost luat de profesionalism. Multe sarcini pe care eu le realizam, acum le deleghez membrilor echipei.

DG: Care este lucrul pe care îl surprinde fotografia, dar nu și ochiul uman?

NK: Fotografia surprinde multe lucruri pe care noi le observăm, dar le uităm, însă fotografia imprimă lucrurile pentru o veșnicie. Îmi place să observ în cadrele mele realizate afară oameni străini cu emoții diferite și reale, obiecte pe care nu le observi atunci când le fotografiezi, dar ele crează o ambianță perfectă pentru un cadru cu o compoziție bine construită.

DG: Am observat că la realizarea fotografiilor lucrează o întreagă echipă. Cum ai reușit să aduni oameni de încredere în jurul tău?

NK: În echipa mea au venit și plecat oameni, acesta-i un proces tare normal, îmi place să ofer cunoștințele mele, să cresc specialiști și după să văd cum ei se dezvoltă la noi sau peste hotare, însă unii oameni rămân pentru totdeauna, așa aș vrea să cred. 🙂 E greu să formezi o echipă de profesioniști, pentru asta este nevoie să devii tu singur profesionist în ceea ce faci și atunci oamenii se atrag, și formați echipe de succes. Dar dacă ești în echipa mea, înseamnă că ai ajuns departe pe piața locală. Fără modestie, suntem unii dintre puținii cei mai buni.

DG: După ce principii ți-ai selectat echipa?

NK: Niciodată nu am selectat oameni, ei cumva singuri au apărut în viața mea. Sunt oameni cu care avem aceleași valori și flux de dezvoltare. Este o vorbă: cei care se aseamănă, se adună. Păi cred că experiența de viață ne-a adunat.

DG: Cum te inspiri atunci când realizezi cerințele clientului?

NK: Aici îi un proces destul de lung, atunci când se organizează o ședință foto, pot fi mai multe întâlniri cu clientul pentru a avea un rezultat ideal. Prima întâlnire este despre a face cunoștință unii cu alții și despre a discuta un potențial proiect. După ce ne schițăm ceva idei, urmează crearea mood-board-ului, unde eu, împreună cu echipa mea, gândim conceptul fotografic și vizual, și arătăm cum ar putea arăta ședința foto, la această etapă ținem cont de filosofia brandului, arhetipul brandului, culorile esențiale ale brandului, emoția pe care o redă, ce tipaje sunt potrivite, ce stil abordăm etc. Și după ce avem toate detaliile confirmate de către client, organizăm ședința foto. Dar nu toate ședințele foto sunt organizate atât de complicat, cele personale sau care deja au un concept gândit de către client se organizează mult mai ușor.

DG: Din câte îmi amintesc, o poză de-a ta a fost pe pagina de copertă a unei reviste din Italia. Povestește-ne istoria acestei experiențe?

NK: Au fost și sunt mai multe fotografii imprimate în reviste internaționale, dar nu toate ajung pe copertă, în Italia am ajuns pe coperta unei reviste pentru hairstyliști cu o ședință foto realizată împreună cu draga mea colegă și prietenă, hairstylista Alla Tkaciuk, cu care deja colaborăm mai mult de 10 ani. Mai am câteva fotografii publicate în PhotoVogue de Vogue Italia, am fost publicat pe coperta revistei poloneze Kurier Frizyesche, în Elle România etc. În fiecare an avem destul de multe publicații și asta ne oferă motivație să muncim mai mult și să fim creativi.

DG: Cum are loc o ședință foto?

NK: Sunt câteva etape importante: Pre-Production, Production și Post-Production.
În Pre-Production se efectuează toate procesele de pregătire pentru ședința foto: crearea conceptului, organizarea ședinței foto, contactarea tuturor participanților etc.

Production – este ziua în care se întâmplă ședința foto, cea mai încărcată zi și plină de activități organizatorice.

Post – Production – este etapa finală de editare a fotografiilor, în mediu, o fotografie este editată în decurs de o oră, eu pun accent foarte mare la editarea profesionistă ca pentru reviste internaționale, am investit mult în skill-urile mele în acest domeniu. O editare bună face ca fotografia să vorbească despre ce este necesar și pune în evidență produsul sau protagonistul, în cea mai frumoasă metodă.

DG: Crezi că ceea ce faci tu e unic în felul său? În comparație cu ce fac alți fotografi.

NK: Noi suntem unici prin proiectele creative, de câțiva ani deja nu mă mai inspir de la alți fotografi, caut inspirație din natură, muzică, istorie, arhitectură, plante, experiențele de viață ale oamenilor care au ce povesti. Ne încojoară foarte multe surse de inspirație.

Întodeauna, înainte să realizez o ședință foto, analizez dacă cineva nu a mai realizat așa proiect ca cel pe care îl planific eu, pentru a nu mă repeta și a aborda subiectul dintr-un alt punct de vedere. În prezent mulți se inspiră de la mine și asta vorbește despre ceva. Eu întodeauna sunt în căutare de locații și oameni noi la mine în cadru; este un proces lung, dar care merită efortul și după ce descopăr ceva nou, mulți încearcă să se folosească de găselnițele mele.

DG: Ce fotografi admiri?

NK: Eu nu am idoli, dar apreciez lucrările câtorva fotografi iconici cum ar fi Mario Testino, Annie Leibovitz, Patrick Demarchelie, Helmut Newton, Steven Meisel, Peter Lindbergh, Tim Walker, Irving Penn, Nick Knight, Cecil Beaton, David LaChapelle, Giampaolo Sgura, Paolo Roversi.

DG: Știu că ai o pasiune aparte pentru branduri. Ce branduri preferi?

NK: Am o pasiune de a găsi haine de la branduri renumite la piețele second hand, dar dacă să vorbim de brandurile care îmi plac, ar fi Maison Margiela, Comme des Garcon, Alexander McQueen, Vivienne Westwood, Lanvin, Balenciaga Vintage etc. Iar ceea ce îmbrac zi de zi este Zegna, Hugo Boss, Cos, Armani, când am o dispoziție de ceva deosebit îmbrac Christian Dior, Versace, Louis Vuitton și aș vrea să menționez că pe majoritatea hainelor mele de la branduri celebre le-am cumpărat de la second hand.

DG: Ce pasiuni ai?

NK: Pasiunea mea de câțiva ani este anticariatul: studiez mult despre anticariat, urmăresc piețele internaționale cu anticariat, fac parte din grupuri închise cu anticari, cumpăr mult anticariat pentru casă, îmi ajut prietenii să-și cumpere ceea ce caută demult, anticariatul este o formă de a retrăi istoria. Trăiesc aici și acum, dar îmi place să trag cu un ochi la cum au trăit strămoșii noștri. Îmi place anticariatul practic, cel pe care pot să-l folosesc zi de zi, îmi place porțelanul și studiez foarte mult despre ce porțelan s-a creat în diferite perioade de timp și țări. Visez să am un magazin de anticariat și eu sunt încrezător că voi realiza acest vis.

DG: Cum îți place să petreci timpul liber?

NK: Îmi place să fiu în natură, să am grijă de plantele mele, să cresc germeni comestibili, am o mică grădină în apartament cu plante condimentare, apropo, începe sezonul, în weekend am să răsădesc florile și am să-mi sădesc mica grădină.

În ultimul timp, mi-am adus aminte de pictură, n-am pictat de vreo 12 ani, dar recent am terminat un tablou pentru living, căci culorile mă relaxează. În serile calde, îmi place să mă plimb cu bicicleta prin centrul vechi al Chișinăului, îmi place să intru în ogrăzi care ascund oameni și istorii. Designul de interior este o nouă pasiune pentru mine, îmi place să decorez casa și să-mi ajut prietenii cu design pentru locuințele lor. Pe mine mă relaxează shoppingul prin magazine și piețe de anticariat, pot să stau ore în șir căutând ceva deosebit.

Autor: Daniela Gorincioi

Distribuie articolul:
Cuvinte cheie: