Datarea cu radiocarbon în laboratoare din Statele Unite a unor oseminte descoperite într-un mormânt cercetat de arheologi în 2019 pe raza comunei Râmeţ, în Munţii Apuseni, arată că acestea au o vechime de 4.600 – 4.700 de ani, potrivit informaţiilor prezentate de arheologi transmite Digi24.

„Pentru mormântul săpat în 2019 (…), după ce a fost dusă o probă în laborator, avem o dată precisă, este (datat – n.r.) undeva la o vechime totală de 4.600 de ani, 4.700 de ani, deci din circa 2.600 – 2.500 î.Hr.. O vechime apreciabilă, dar considerăm noi că nu face parte din cele mai vechi morminte (de la Râmeţ – n.r.), totuşi. Este probabil ca mormântul descoperit în acest an, unul colectiv, să fie mai vechi decât acesta, probabil cu 200 de ani chiar, şi să urcăm începuturile acestui monument funerar către anul 2.900 – 3.000 î.Hr.. Iată că populaţia preistorică din zona munţilor Apuseni, din zona Râmeţ, poate fi cu siguranţă atestată ca având o vechime de cinci milenii”, a declarat coordonatorul echipei de cercetare a sitului arheologic, Horia Ciugudean, citat de Agerpres.

În ceea ce priveşte cercetările realizate în acest an în cimitirul tumular preistoric, la care au contribuit arheologi români, americani, englezi şi germani, rezultatele au fost „mai mult decât importante, spectaculoase chiar”.

Horia Ciugudean a spus că după ce prima campanie de cercetări în movila funerară Râmeţ, din 2019, se încheiase cu rezultate „promiţătoare”, fiind descoperit un prim mormânt din epoca bronzului, în luna mai au fost reluate cercetările în zona aflată în hotarul comunei, spre Cheile Râmeţului.

„S-a lucrat intens, timp de două luni, cu rezultate mai mult decât importante, spectaculoase chiar. Dacă în 2019 se săpase cam aproximativ un sfert din movila respectivă, cu diametrul de circa 16 metri, acum s-a reuşit terminarea primului sector şi continuarea unui al doilea cadran, astfel cam jumătate din această movilă este în întregime cercetată. Au fost descoperite două orizonturi de înmormântări. Înmormântări care aparţin orizontului vechi, adică începutul epocii bronzului, morminte de înhumaţie, cu schelete depuse în poziţie chircită. Mai mult chiar, mormântul central este un mormânt colectiv. Doi indivizi au fost cel puţin îngropaţi în acest mormânt şi nu în poziţia anatomică. Oasele sunt aranjate, ceea ce ar putea indica că au fost aduşi dintr-un alt punct şi reînhumaţi aici”, a spus arheologul.

El a adăugat că urmează ca cercetările mai precise de laborator să stabilească dacă oasele respective au fost expuse la factorii atmosferici şi abia apoi înhumate. „Oricum este un ritual aparte, cu numeroase aspecte încă puţin cunoscute”, a punctat Ciugudean.

În ceea ce priveşte cel de-al doilea orizont de înmormântări, care a apărut în urma cercetărilor din 2022, acesta aparţine unei etape mai noi a epocii bronzului, cea a bronzului mijlociu, mai precis a Culturii Wietenberg, în care obiceiul era cel al incinerării morţilor.

Potrivit arheologului, ceea ce se remarcă în cazul movilei de la Râmeţ este faptul că aceşti purtători ai civilizaţiei Wietenberg au ales să-şi aşeze morţii într-o movilă existentă, aparţinând unei populaţii mai vechi.

„În această primă jumătate pe care am explorat-o, au apărut două tipuri de depuneri, pe de o parte acele morminte clasice, cu oasele calcinate, depuse într-o urnă, pe de altă parte au apărut şi o serie de gropi în care se găsesc răspândite oase calcinate, vase sparte în mod ritual şi depuse în umplutura gropii. De asemenea, se găsesc depuşi bolovani de calcar, care au fost practic luaţi din movila propriu zisă”, a explicat Horia Ciugudean.

Sursa: Digi24

 

Distribuie articolul: