La data de 9 iulie 1962, mulțimile s-au adunat pe plajele din Honolulu, Hawaii și au privit cum Statele Unite detonau o bombă nucleară în spațiul cosmic.

Cunoscută sub numele de Starfish Prime, explozia a făcut parte dintr-o serie de teste nucleare la mare altitudine, cunoscute drept „Operațiunea Fishbowl”.

Cinci dispozitive nucleare au fost declanșate în timpul testelor, Starfish fiind cel mai mare, cu aproximativ 1,4 megatone (echivalentul în termeni de descărcare de energie a 1,4 milioane de tone de TNT detonate în același timp), indică IFL Science.

Teste nucleare în spațiul cosmic

După ce această bombă nucleară a fost detonată la aproximativ 400 de kilometri deasupra insulei Johnston din Oceanul Pacific, aurore au fost văzute pe cer în timp ce electronicele au început să se defecteze. „La Kwaialein, la 2.250 de kilometri spre vest, un nor dens a extins lungimea orizontului estic până la o înălțime de 5 sau 8 grade”, a spus un martor ocular al evenimentului, după cum este înregistrat într-un raport militar.

„La orele nouă, un fulger alb strălucitor a ars prin nori, transformându-se rapid într-o minge verde de iradiere extinsă, întinzându-se spre cerul senin, deasupra norilor. Din suprafața sa au ieșit degete mari albe, asemănătoare norilor ciro-strat, care s-au ridicat la 40 de grade deasupra orizontului”.

„Nu au dispărut, ci au persistat într-o stare de liniște”

„Pe măsură ce lumina verzuie s-a transformat în violet și a început să se estompeze în punctul de izbucnire, o strălucire roșie a început să se dezvolte la orizont la o direcție de 50 de grade nord de est și simultan la 50 de grade sud de est, extinzându-se spre interior și în sus, până când cerul estic era un semicerc roșu arzător, plictisitor, la 100 de grade nord spre sud și la jumătatea distanței spre zenit, estompând unele dintre stele mai mici. Această imagine, presărată cu curcubeie albe extraordinare, a persistat nu mai puțin de șapte minute.”

Testul, aproape sigur un răspuns la teste sovietice similare, fiind conceput în parte pentru a testa efectul asupra câmpului magnetic al Pământului și dacă exploziile nucleare din spațiu ar putea fi armate împotriva sovieticilor. Ei au descoperit, spre surprinderea lor, că a fost eficient în oprirea mai multor sateliți, inclusiv unul lansat a doua zi după test, care au fost afectați cu niveluri de radiații mai mari decât cele așteptate.

Afectarea echipamentelor electronice

„Unele sisteme electronice și electrice din Insulele Hawaii, aflate la 1.400 de kilometri distanță, au fost afectate, provocând defecțiunea sistemelor de iluminat stradal, declanșarea întreruptoarelor, declanșarea alarmelor de efracție și deteriorarea unei instalații de releu de telecomunicații”, arată un raport din 2012.

„Ceea ce este semnificativ la un atac EMP este faptul că una sau câteva detonări nucleare la mare altitudine pot produce efecte EMP care pot perturba sau deteriora sistemele electronice și electrice din mare parte din Statele Unite, practic simultan, la un moment determinat de un adversar”, mai arată raportul.

Efectele testului au durat mai mult decât frumoasa auroră. În urma exploziei a fost creată o centură de radiații artificiale, cu niveluri mai mari decât centurile naturale Van Allen, care a persistat timp de câțiva ani.

Distribuie articolul: