Molimele – acele plăgi de-a dreptul biblice care ne-au tot schimbat fața lumii. Despre ele se vorbește cu respect și frică sau se neagă cu vehemență. Ele sunt înconjurate de o aură misterioasă și par să fie un adevărat secret pentru persoanele care se alimentează de la izvorul nesecat de teorii conspiraționiste. Doar virusologii și epidemiologii au o viziune clară asupra apariției, evoluției și efectelor pe care diferite boli contagioase le au asupra noastră.

Doctorul și omul de știință John Froude a scris, în această ordine de idei, un volum de nonficțiune pe care cred că nimeni nu are dreptul moral să-l rateze. Mai ales acum când pandemia de Covid – 19 continuă să circule și a ajuns în faza în care ne-am adaptat cu prezența ei. Autorul elucidează istoricul și implicațiile a 12 cele mai importante și violente epidemii și/sau pandemii pe care omenirea le-a traversat, iar analiza sa este concentrată preponderent pe necesitatea de a înțelege ce avem de învățat din aceste lecții oferite de Natură.

Suntem oare noi cei care populăm Planeta? Sau conducătorii acesteia sunt de facto virusurile? La această întrebare, dar și la multe altele John Froude încearcă să răspundă, oferindu-ne o perspectivă amplă, științifică, utilizând metoda comparativă și cea istorică pe larg.

Știați că suntem 50% compuși din virusuri? Sau că 80% din masa Oceanului Planetar este locuită de virusuri și bacterii? Că inocularea unui praf de pe crustele de variolă a reprezentat o acțiune predecesoare vaccinării? Că mulți ani s-a considerat că miasmele erau responsabile de ciuma care bântuia Europa? Sau că sifilisul a fost adus în Americi de conchistadorii spanioli?

Sinceră să fiu, am citit acest volum pe nerăsuflate și tot ce voiam era să împărtășesc cât mai multe detalii cu cei din jurul meu, deoarece volumul e un soi de enciclopedie, pe care m-aș bucura să o văd chiar și în curriculumul școlar, pentru că este net superior teoretizării „uscate” din manualele de știință.

Froude este, înainte de toate, un povestitor talentat, un medic care vorbește despre propriile experiențe, care încearcă să ridice acele grave semne de întrebare cu privire la impotența autorităților de a rezista în fața unei epidemii sau, mai grav, a unei pandemii. Totuși, acesta nu are un ton de reproș, ci dimpotrivă mizează pe constructivism și implicare.

Repartizarea capitolelor pe descrierea bolilor și pe final introducerea unui mic jurnal din perioada Covid – 19, dar și a unui epilog care concentrează cele mai importante idei ale cărții mi s-a părut inedită și utilă pentru un cititor care poate vine din afara ariei științifice.

Experiența de peste 30 de ani pe care o are autorul s-a impregnat în istorisirea ta, dar nu obosește, nu plictisește și nu turmentează cititorul, ci dimpotrivă îl incită. Evident, există și un risc al unei astfel de lecturi. S-ar putea să-i deranjeze nițel pe ipohondri, deoarece descrierile ample și explicațiile cu privire la metodele de transmitere a bolilor, cu privire la apariția acestora, pot să bulverseze imaginația celor care iau cartea în mâini.

Cu toate acestea, reiterez că „Molimele care au schimbat istoria” este o carte de citit obligatoriu, măcar pentru simplu fapt că ar putea clarifica anumite incertitudini cu privire la vaccinuri, la tratamente și la nevoia de a respecta igiena zilnică nu doar în vremurile pandemice. Și nu puteam încheia această cronică fără o frază care, mi se pare, dă un vector important pentru fiecare dintre noi: „Trebuie să uităm de sănătatea economiei până nu vom avea o economie a sănătății. Stăpânirea acestor probleme este de mare importanță, așa cum este și amenințarea unei pandemii globale, cel puțin la fel de mare și poate mai mare”.

Volum apărut la Editura Litera.

Distribuie articolul: