În ultimii ani, termenul „oboseală suprarenală” a devenit tot mai prezent în mediul online și în discuțiile despre sănătate holistică. Mulți oameni descriu simptome precum oboseală cronică, dificultate de concentrare, scăderea libidoului, somn neodihnitor sau poftă de zahăr, asociindu-le cu ideea că glandele suprarenale „cedeză” din cauza stresului prelungit. Deși aceste simptome sunt reale și afectează calitatea vieții, conceptul de „oboseală suprarenală” rămâne controversat în comunitatea medicală. Cercetările științifice arată că termenul nu este recunoscut ca diagnostic oficial, iar explicațiile sunt adesea mai complexe.

Ce sunt glandele suprarenale și cum funcționează?

Glandele suprarenale produc hormoni esențiali pentru răspunsul la stres, inclusiv cortizolul, adrenalina și aldosteronul. În situații de stres, organismul activează axa hipotalamus-hipofiză-suprarenală, iar nivelul cortizolului crește pentru a oferi energie rapidă. În condiții normale, nivelul se reglează pe parcursul zilei, fiind mai mare dimineața și mai redus seara. Potrivit Endocrine Society, aceste glande sunt rezistente și rareori își reduc funcția doar din cauza stresului obișnuit.

Mitul 1: Stresul duce la epuizarea suprarenală

Una dintre cele mai frecvente idei este că stresul cronic „obosește” glandele suprarenale până când acestea nu mai produc cortizol. Totuși, studiile arată că suprarenalele nu se epuizează fizic în acest mod. Într-un review sistematic publicat în „BMC Endocrine Disorders”, cercetătorii au analizat peste 50 de studii și au concluzionat că nu există dovezi fiziologice clare care să susțină conceptul de oboseală suprarenală. În schimb, fluctuațiile cortizolului pot fi determinate de dereglări ale ritmului circadian, probleme de somn, depresie sau inflamație cronică.

Mitul 2: Testele de salivă pot diagnostica oboseala suprarenală

Multe programe alternative de sănătate recomandă testarea cortizolului din salivă pentru a confirma presupusa epuizare suprarenală. În realitate, aceste teste pot oferi indicii despre variațiile hormonale, dar nu sunt considerate suficiente pentru un diagnostic medical. The American Association of Clinical Endocrinologists afirmă că testele de salivă nu pot determina disfuncția suprarenală fără investigații suplimentare de sânge și imagistică. O producție scăzută de cortizol indică doar două condiții recunoscute: boala Addison sau insuficiența suprarenală secundară, ambele fiind rare și având cauze autoimune sau genetice.

Mitul 3: Adaptogenii pot vindeca oboseala suprarenală

Suplimente precum ashwagandha, rhodiola sau ginseng sunt promovate ca soluții pentru „restabilirea funcției suprarenale”. Deși unele studii arată că adaptogenii pot reduce percepția stresului și pot îmbunătăți calitatea somnului, nu există dovezi că ar repara o glandă suprarenală „epuizată”. Cercetările publicate în „Phytotherapy Research” arată efecte pozitive ale ashwagandhei asupra anxietății, însă beneficiile sunt legate de reglarea răspunsului la stres, nu de vindecarea unei afecțiuni inexistente din punct de vedere medical. Suplimentele pot fi parte dintr-un program de management al stresului, dar nu înlocuiesc evaluarea clinică.

Atunci de unde vine oboseala?

Oboseala cronică poate avea multiple cauze, iar identificarea lor necesită uneori analize extinse. Printre factorii documentați se numără anemia feriprivă, hipotiroidismul, deficitul de vitamina D, depresia, tulburările de somn, consumul redus de calorii, inflamația sau epuizarea mentală. Sindromul oboselii cronice (encefalomielita mialgică), recunoscut de OMS, este o afecțiune reală cu criterii specifice, dar diferită de „oboseala suprarenală”. Stilul de viață modern, expunerea constantă la notificări și lipsa odihnei profunde pot reduce capacitatea organismului de recuperare, generând simptome similare.

Cum poate fi gestionată oboseala în mod sănătos?

Somnul regulat, exercițiile moderate, alimentația bogată în proteine și micronutrienți și pauzele programate reduc stresul fiziologic. Practici precum mindfulness-ul, plimbările în aer liber și limitarea timpului petrecut pe dispozitive pot restabili echilibrul hormonal. În cazul unei epuizări marcate, consultul medical este necesar pentru excluderea problemelor endocrine reale.

Termenul de „oboseală suprarenală” poate transmite ideea simplistă că glandele sunt „defecte”, însă cercetările arată că de cele mai multe ori problema este la nivelul stilului de viață, al somnului sau al dezechilibrelor nutriționale. Informația corectă ajută la depășirea miturilor și la alegerea unor soluții bazate pe dovezi, nu pe promisiuni exagerate.

Distribuie articolul: