Când a plecat de la Mălăiești, raionul Grigoriopol, imediat după independență, Mariana Odobescu avea încă în sânge spiritul național și știa că nimeni altcineva decât ea nu va fi adevărata transformare. A optat atunci să studieze la facultatea de litere Limba și literatura română și limba latină. Cu mari emoții a pășit într-un liceu din capitală, imediat după absolvire. În 1998 s-a transferat la Liceul Teoretic „Ion Creangă” din Cuizăuca, raionul Rezina, în calitate de profesoară de Limba și Literatura română. Perseverența a dus-o până la gradul didactic întâi, iar dorința de perfecționare este și pentru ea o provocare continuă. Să-i aflăm povestea, pe îndelete, în cadrul proiectului #ProfesoriCOOL.

Mult e dulce și frumoasă limba ce-o vorbim

„Nu am ajuns din întâmplare să studiez limba română. Am avut un profesor de limba și literatura română care mi-a sădit dragostea de graiul matern, domnul Nicanor Gori. Muzicalitatea limbii am auzit-o la orele Dumnealui, care abundau în recitări de poezii eminesciene, vierene și bacoviene; cita fragmente din Druță, Caragiale și Sadoveanu. Dumnealui m-a influențat să iau această decizie, pe care n-o regret nicio clipă și pe care am valorificat-o zi de zi la cote maxime. Este profesia și vocația care presupune responsabilitate și tenacitate. Fiecare părinte întreabă: „Cine-ți este profesoară de limba română?” și atunci trebuie să fii sigur că învățăcelul tău va răspunde: „Cea mai bună profesoară, cea mai inteligentă și profesionistă!”. Nu am simțit nicio zi că mi-e greu, deoarece am făcut ceea ce îmi place”, ne dezvăluie Mariana Odobescu.

Saltă inima-n plăcere…

Simt o satisfacție enormă în fiecare zi când sunt printre elevi, când îmi reușește să implementez tot ce mi-am propus în cadrul activităților. Mai nou, primesc și mesaje „D-na Odobescu, mie îmi place la orele dumneavoastră.” Mesaje simple, dar plăcute. Sunt împlinită atunci când sunt aplaudată la sfârșitul orei și sunt întrebată de elevi și colegi cum îmi reușește să fac activități interesante. Satisfacție am avut atunci când m-am regăsit printre #ProfesoriCOOl, înseamnă că am lăsat și eu în inimile elevilor o amprentă frumoasă. Mă bucur când merg la medic și, prin surprindere, recunosc zâmbetul celei mai străduitoare eleve. Răspund la telefon și aud glasul dulce al celei care redacta cu ușurință orice eseu. Chem taxiul și sunt recunoscută de șofer „Bună ziua, dragă profesoară!”. E foarte plăcut”, recunoaște profesoara.

 

Și pe buze-aduce miere când o cuvântăm

„Fiecare copil are ceva deosebit. Unul recită impecabil poemul „Dan, căpitan de plai” de Vasile Alecsandri, deși nu se descurcă la redactarea unui eseu. Altul mă surprinde cu jocul de rol într-un proces judiciar imitându-l pe Ștefan cel Mare din drama „Apus de soare” de Barbu Ștefănescu Delavrancea, deși este timid. Pe unii elevi i-am descoperit ca buni coreografi atunci când am dansat „Ciuleandra” pentru a simți energia dansului. Mă strădui să observ în fiecare din ei un potențial artistic sau o abilitate ce îl face să fie mândru de sine, îi încurajez cu orice ocazie și atunci dispar diferențele. Arăt că îmi pasă de ei și familia lor prin sugestii de felul „Mâine e o zi deosebită, nu uitați să mulțumiți părinților.”, „Mama cum îți zice acasă, Ionel?”, „Haideți să scriem o scrisoare de mulțumire părinților și buneilor.” Și astfel reușești să ajungi la inima fiecăruia dintre ei”, e de părere Mariana Odobescu.

Vorbiți, scrieți românește…

„La începutul carierei am întrebat un învățător, care avea o experiență frumoasă în domeniu, cum îi reușește să fie atât de abil și înțelegător cu elevii și colegii. Mi-a răspuns: „Mariana, să nu fii niciodată invidioasă.” I-am urmat sfatul. Sunt deschisă mereu cu elevii și împărtășesc experiența mea cu toți colegii, aceasta mă ajută să cresc, să mă formez. Dacă elevii sunt absorbiți de telefoane și gadgeturi, soluția e simplă – le utilizăm în procesul instruirii: „Căutați în DEXonline.ro sensul cuvântului…”. Le propun la ore teste și diferite subiecte în aplicațiile Quizizz, Kahoot, LearningApps, Voki și atunci ei devin interesați de obiectul tău. Însă ceea ce nu trebuie să uităm, pe orice gadget am scrie, e să scriem corect românește. În primul rând pentru noi”, le spune profesoara învățăceilor săi de la Liceul Teoretic „Ion Creangă” din Cuizăuca, Rezina.

De ce limba românească să n-o cultivăm?

„Copiii sunt aceeași an de an – nerăbdători și curioși în clasele a V-VI-a, rebeli și satisfăcuți în clasele a VII-VIII-a, iar începând cu clasa a IX-a ei sunt conștienți, își fac planuri pentru viitor. Fiecare generație are ceva deosebit, se manifestă prin ceva anume și de aceea ei sunt memorabili. La fiecare început de an mă rog să fiu sănătoasă și să reușesc să instruiesc acești copii pe care ni-i încredințează părinții, să le dau lecții de viață și orice subiect teoretic să-l poată implementa în practică. Iar succesele lor sunt răspunsul la orice întrebare”, spune Mariana Odobescu pentru EA.md.

Limba, țara – vorbe sfinte la strămoși erau

„Eu mă bucur când am de învățat ceva de la discipoli. Am observat că ei apreciază când profesorul vorbește sincer, își ține promisiunile, își cere scuze când greșește și le cere ajutorul în unele cazuri. Eu colaborez cu elevii când nu pot descărca o aplicație pentru lecții, nu-mi reușește să centrez tabla interactivă, îi rog să-mi sugereze niște costume pentru jocul de rol. Ei se simt importanți în rol de profesor și le crește încrederea în sine. Poate noi, profesorii, venim cu ideile din trecut, însă doar racordate cu prezentul acestea au viitor”, crede sincer intervievata.

Pandemia nu a anulat vorbirea corectă

„Instruirea la distanță este o alternativă a învățării. Eu duc dorul lecțiilor clasice, ca să simt emoțiile elevilor, să văd reacția lor la moment, să văd mâini ridicate după o întrebare adresată sau cerând ajutorul. Duc dorul întrebărilor sincere și răspunsurilor argumentate în sala de clasă. Predarea a rămas aceeași în timpul pandemiei. Pandemia nu a anulat vorbirea și scrierea corectă.  Doar că-mi lua foarte mult timp pentru pregătire. Ca să-i pot menține curioși pe elevi de cealaltă parte a ecranului, am studiat și mai multe aplicații, platforme, datorită cărora lecțiile au devenit și mai interactive. Știți ce nu mi-a plăcut niciodată la școală, când eram elevă? Nu-mi plăcea la orele profesorilor severi, îmi trezeau frică. Orele mele le desfășor într-o atmosferă prietenoasă”, a spus Mariana Odobescu, pentru EA.md.

„Un deceniu este mult pentru o viață  de om, dar pentru  tehnologiile informaționale este o clipă. Nu cred că acestea vor putea înlocui profesorul în clasă. Cred că peste 10 ani relațiile umane vor prevala, iar noi, profesorii, vom rămâne alături de elevi” – Mariana Odobescu, profesoară de Limba și Literatura Română la Liceul Teoretic „Ion Creangă” din Cuizăuca, raionul Rezina.

Foto: Arhivă personală

Distribuie articolul:
Cuvinte cheie: