Mariana Iurcu este muzeograf la Muzeul de Istorie și Etnografie „Dumitru Scvorțov-Russu” orașul Călărași din anul 2016, iar ghid de turism al orașului/raionul Călărași din anul 2017. Ştie limbile română, rusă, italiană şi engleză. După o lungă perioadă petrecută peste hotare, unde a făcut studii și a muncit, a revenit ca să trăiască din nou acasă. Anume din acest motiv vrea să aducă în orașul ei, doar schimbări pozitive, fapt pentru care s-a înscris în mai multe proiecte sociale, culturale.

Despre sine spune că este un auto-didact continuu. A reușit să absolve cu brio studiile de manager comunitar (profil psihologie) la Institutul de Studii Superioare în domeniul Social din Italia, Padova, dar şi pe cele de Ghid de Turism la Academia de Studii Economice din Moldova, Școala Superioară de Turism și Servicii Hoteliere. Totodată, a făcut un curs de instruire de un an academic la Facultatea de Istorie și Filosofie, Departamentul Filosofie și Antropologie din cadrul Universității de Stat din Moldova, precum și un curs de instruire de un an academic intitulat „Conservarea și promovarea Patrimoniului Arhitectural în Republica Moldova”.

Detalii despre meseria ei aflaţi citind interviul.

Daniela Gorincioi: Sunteţi ghidă de turism, iar recent aţi devenit membră a Asociaţiei Naţionale a Ghizilor din Moldova. Cum ați reușit acest fapt și care au fost procedurile?

Mariana Iurcu: Eu sunt sunt licenţiată în turism din 2017, iar meseria de ghid de turism am început să o practic mai activ din 2019, iar din anul 2021 am devenit membră a Asociației Naționale a Ghizilor din Moldova. Desigur acest lucru mă face să mă simt mândră de mine, pentru că sunt colegă cu oameni pe care îi vezi la televizor sau citești cărți or afli despre ei în presă. E o mare onoare să fiu printre ei, oameni cu renume în țară, deoarece au pus bazele turismului în Moldova și sunt ghizi renumiți, pasionați de această meserie.

Personal nu am mari aspirații în carieră sau ambiţii mărețe. Eu sunt un om simplu, îmi place să muncesc și să ofer la maxim din timpul și capacitățile mele, mai ales în domeniile care sunt slab dezvoltate. Atunci eu, mai hazardată de felul meu, mă bag acolo să fac schimbările, să îmi încerc puterile, căci văd potențial și posibilități, ce alții, probabil, nu le văd și dau mâinile în jos. Eu mă refer la potenţialul turistic al orașului Călărași.

 

Da, sunt ghidă de turism al orașului Călărași, dar este mai mult o plăcere decât o necesitate şi nicidecum o sursă de venit. De fapt, prima mea meserie e cea de muzeograf în cadrul Muzeului de Istorie și Etnografie „Dumitru Scvorțov-Russu”, primul muzeu din istoria orașului Călărași. Vocația și talentul meu este, totuși, muzeografia, pentru că această meserie m-a redescoperit ca om de cultură cu aptitudini și ambiții mari de care nu știam să le am până în anul 2016. Odată cu această meserie am început să mă reîndrăgostesc de orașul meu. Dar a fi ghid de turism, este o decizie pe moment, căci am înțeles că muzeul este strâns corelat cu dezvoltarea turismului local. Turismul în localitate și raion e atât de vast, bogat și imperios de necesar intru dezvoltare, şi aşa am decis să fiu atât ghid, cât și ambasador la mine acasă, să prezint turiștilor toată bogăția turistică din raionul Călărași.

DG: Sunteți ghidă de turism în orașul Călărași. Cum e să practici această meserie într-un oraș din Republica Moldova?

MI: NU este deloc greu să fii ghid și să practici această meserie în Republica Moldova, atâta timp cât ești îndrăgostit de localitatea ta. E greu, probabil, doar când ai doar această meserie și unicul venit în casă, ceea ce eu nu am această problemă, de aceea nu văd factorii negativi acestei meserii, îmi vine greu să dau o apreciere. Dar sunt momente grele, rare, dar le trec prin mine și mă dezamăgesc, de exemplu, când am vreun grup de turiști din alte localități din Moldova iar ei se comportă urât, căci nu au o educație de a călători, de a fi turist prin a se comporta decent, chiar și așa eu țin situația sub control și devin o persoană simpatică care spune glume, dar nicidecum nu fac observații de morală, doar încerc să le atrag atenția și să mi-i fac prieteni pentru respectiva zi. Astfel, făcându-i buni și amabili, respectuoși pe acea zi încercând să îi fac să se simtă confortabil, lăsând o impresie bună, după mine, petrecută în Călărași.

DG: Merită oare practicarea unei astfel de meserii într-o țară ca Republica Moldova?

MI: Daaaa! Merită în absolut, căci tocmai suntem, de câțiva ani, la începutul de dezvoltarea a Industriei Turistice din Republica Moldova. Dacă înainte călătoreau delegațiile sau grupuri restrânse și privilegiate, astăzi moda de a călători și investirea banilor în experiențe turistice devine tot mai popular și căutat printre majoritatea cetățenilor. Mai cu seama în anii 2020-2021 când granițele au fost închise și moldovenii au început să își redescopere Moldova, or turismul în țara noastră devine foarte atractiv, ofertant, nu doar pentru turiștii străini, dar și pentru cetățenii noștri.

DG: Prin ce uimește orașul respectiv raionul Călărași? De ce trebuie să-l vizităm? Și aici țin să menționez că e o întrebare atât pentru locuitorii țării noastre, cât și celor din afara țării.

MI: Stiți, ca muzeograf, am făcut niște cercetări, din nevoia de a îmbunătăți informarea orășenilor pe rețelele de socializare. În primăvara anului 2020, când ne-au băgat în case și toate instituțiile au fost închise, inclusiv instituția în care lucram, am înțeles că muzeul îmi lipsește și trebuie să am contact cu oamenii. Iar activitatea muzeului trebuie să fie activă, deschisă publicului, indiferent dacă e situație pandemică în lume or nu. Astfel, de acasă, am susținut rubrica „Știați că… doar în Călărași!”

Această rubrică este creată pe episoade și pe diferite subiecte, în care scot în evidență unicitatea orașului Călărași. Astăzi, avem broşuri, panou în oraș, vizibil tuturor. Oricine poate citi, respectiv să se informeze, ce avem doar în orașul Călărași și nu se găsesc în alte localități. Înțelegând că aceste lucruri care încep cu sintagmele unicul oraș…, cea mai veche formație…, cea mai mică clădire… etc, pot fi o atracție unică și pentru turiști.

Asta va motiva turiștii să vrea să ne viziteze anume pe noi, să se convingă că așa este doar în Călărași.

Orașul/raionul Călărași are o varietate de oferte turistice deosebite, precum Muzeul Viorii, Muzeul Poliției, Aerodromul cu zborul deltaplanului, ce au un muzeu sub cerul liber a aeronavelor de zbor, Biserica mică de la Oricova, beciurile de vinuri, bere, țuică și divinuri, mănăstirile și bisericile din lemn ce datează de la începutul sec. XVIII.

Mai avem un Turism Sportiv de diferite domenii cum ar fi: motocross, zbor cu parapantele, drumețiile, ciclismul, schiatul, căci avem cea mai lungă pistă de schi, luptele libere, tiroliane, lanuri de lavandă și salvie, Lacuri de nuferi și plimbări cu barca şi lista ar continua.

Sau turismul etnic variat; kîrgîzi, evrei, guțuli, până la conacele polonezilor, meșteri deosebiți ce oferă master-class, precum olarul Vasili Goncear din Hoginești, covorul în bumbi a dnei Tatiana Popa de la „Casa Părintească” Palanca, confecționarea țuruiacilor și jucăriilor din lemn de Meșter Faur, Ștefan Ciobanu  și multe altele.

 

DG: Ce influențe poloneze, germane or ruse găsim în Călărași? Dar ne puteți spune despre urmele evreiești din raion?

MI: Tema și istoria evreilor din orașul Călărași este una foarte amplă și mare, necesită o cercetare, o povestire și o carte aparte. Datorită muzeului nostru, care i-a dedicat o sală de expoziție, a fost scoasă la rampa existenței și realitatea acestei istorii, astăzi este una din teme foarte populare și vizitate de diferiși turiști, televiziuni, delegații…

Evreii Călărașului au lăsat o moștenire bogată nu doar istoric, dar și de patrimoniu mobil și imobil ca: arhitectură, formații model, entități social-intelectual, cultural-istoric, artistic în orașul Călărași. Un patrimoniu care astăzi a devenit turistic atractiv, și beneficiază nu doar localnicii, dar și turiștii din toate colțurile lumii.

Călărași-Târg, de exemplu (1794-1940) a fost o localitate cu o populație masiv evreiască, 88%, având 13 sinagogi, târguială și instituții gestionate de evrei. Astăzi orașul nu mai este locuit masiv de evrei, ei fiind foarte puțini în localitate, în schimb toate fotografiile, hărți, documente, cărți și alte surse ce dovedesc prezența lor sunt prezentate vizitatorilor și turiștilor curioși.

Călărași, în trecut, a fost o localitate unde trăiau mai multe etnii; evrei, polonezi, ucraineni, ruși, bulgari, romi, dar nimeni nu a lăsat o așa moștenire ca evreii, căci avem cimitirul evreiesc un muzeu istoric sub cerul liber ce datează din sec XVIII, fosta sinagogă, monumentul comemorativ dedicat evreilor ce au murit uciși în anul 1941, străduța mică și veche pe care am inclus-o în traseul turistic local, beciurile subterane, fostul spital ș.a.

DG: Cum se implică autoritățile din Călărași la dezvoltarea și susținea turismului local?

MI: Primăria orașului Călărași este fondatorul muzeului din 2014, de cinci ani încoace, susține și își dă toată silința să dezvolte orașul și din punct de vedere turistic. Or, noi cei de la muzeu, am pus pe masa primarului niște strategii de dezvoltare turistică.

De altfel și Consiliul Raional, APL 2, finanțează, creează, consultă, promovează, contribuie la diferite politici de dezvoltare prin acorduri de colaborare și parteneriate, ONG-uri etc, ce avem cu toții, cetățenii, doar de câștigat. Câteva exemple și bune practici de susținere și finanțare: iluminatul arhitectural al muzeului, felinarul turistic multifuncțional, reabilitarea cimitirului evreiesc, 12 trasee turistice și lansarea lor, MuseumInfoTur (centru informațional turistic) parcurile reabilitate și transformate într-un obiectiv de interes turistic, construcția unui amfiteatru, conservarea și salvgardarea sitului arheologic local, crearea unei expoziții de sculpturi masive în centrul orașului, festivaluri naționale și internaționale, competiții sportive internaționale ș.m. altele.

DG: Spune-ne 10 obiective turistice din orașul Călărași ce merită a fi văzute?

MI: Cele 10 obiective turistice din orașul Călărași ce merită a fi văzute sunt:

  1. Muzeul de Istorie și Etnografie „Dumitru Scvorțov-Russu” or. Călărași
  2. Muzeul atelier „Casa Viori”
  3. Muzeul Poliției și beciul din sec XIX (ambele se află pe teritoriul IPCălărași)
  4. Nuferi pe Lac și plimbări cu barca
  5. Lanul de levănțică „Aromenature”
  6. Aleea Domnitorilor și unicul amfiteatru din țară(stil greco-roman)
  7. Cea mai mica biserica din Moldova ce se află la noi.
  8. Aeroclub cu deltaplanul și muzeul de aeronave
  9. Cimitirul evreiesc și fosta sinagogă
  10. Belvedere  (2 înălțimi opus lateral, ambele chemate la pini, care oferă o panoramă a codrilor și a orașului ca în palmă) aceste două culmi face vizitatorul să rămână fără cuvinte. Eu, ca ghid, aceste două atracții le las la urmă ca să ștampilez turistului impresia de o zi prin Călărași)

DG: Spune-ne 3 sate din Călărași care merită a fi vizitate și de ce?

MI: Aş recomanda satul Horodiște, una din satele cele mai vechi din Moldova. Are o istorie bogată, un muzeu al satului care a fost fondat în 1970 când Lenin a împlinit 100 de ani, de fapt în cinstea lui și au creat acest muzeu și cu exponate interesante în el. Pentru că au două biserici vechi, una din piatră și alta din lemn. Cea de lemn este una din cele mai vechi biserici din Moldova. Ce datează la jumătatea secolul XVIII, construită pe vatra veche a satului. Dar mai ales locul cel mai curios este dealul Pleşa, un loc plin de istorie cu priveliște frumoasă. Pe acest deal au fost găsite rămășițe de o cetate geto-dacică, astăzi au instalată o cruce mare și cu inscripția Horodiște la picioarele crucii, care este văzută din orice colț al satului, iar noaptea iluminată. Sunt multe legende cu privire la acel deal de pe care vezi tot satul până și celelalte vecine, precum că turcii au îngropat aur sub movilă și de 70 de ani oamenii tot caută acea comoară.

Satele Palanca și Leordoaia se află pe același drum, dar sunt sate mici cu cele mai reprezentative obiective turistice de la noi din raion. Palanca – pentru că are biserica din lemn construită la jumătatea 1800, iar prin jurul acestei biserici se mai găsesc încă două biserici. Una funcțională azi, creată dintr-o casă de cultură. Cealaltă – abandonată, dar e o biserică construită în stilul brâncovenesc. Lângă aceste biserici se află și muzeul „Casa Părintească” a doamnei Tatiana Popa, și istoria satului cu huțulii din aceasta zonă cu sărbătorile și festivalurile simbol al zonei, Sânzâienele și Malanca.

Lângă satul Palanca pe același drum se află și satul Leordoaia cu faimoasele Yurte Kîrgîze Și bucatele tradiționale: plovul, boorsuki și altele mâncăruri tradiţionale.

Și al treilea sat ce merită a fi vizitat este satul Hoginești. Acolo este olarul Vasile Goncear, faimosul olar ce oferă master class, muzeul satului, biserica veche din lemn și o pensiune nouă ce s-a deschis în acest an de pandemie. Pensiunea „Crâșma la trei fântâni” unde turistul poate să se cazeze ori doar să treacă să mănânce gustos din bucatele tradiționale ale locului și din țuică făcută de gazdele pensiunii.

Autor: Daniela Gorincioi pentru EA.md

Distribuie articolul:
Cuvinte cheie: