Un caz uluitor zguduie capitala. Într-un interviu realizat de Adrian Prodan, Simion Scurtu, un bărbat de 67 de ani stabilit de aproape un deceniu în Marea Britanie, povestește coșmarul prin care ar fi trecut după ce a ajuns la Spitalul Municipal „Sfânta Treime”. Acesta susține că a suferit o intoxicație medicamentoasă chiar în timpul tratamentului, că s-a rugat în genunchi medicului de gardă să-i acorde ajutor, iar în final medicii legiști l-ar fi declarat… mort, potrivit shok.md.

Simion Scurtu a explicat pas cu pas cum o simplă pneumonie s-ar fi transformat într-un dosar penal, o expertiză medico-legală controversată și o ordonanță prin care procurorul clasează cazul, argumentând că pacientul este… decedat.

„Am intrat pe picioarele mele în spital, dar am ieșit aproape fără viață”

„Pe 27 ianuarie eram în satul Cuzești, baștina mea, când am simțit că nu mă simt bine. M-am dus la medicul de familie, care mi-a constatat o pneumonie și a solicitat să fac o radiografie după care mi-a spus clar: „Aveți pneumonie pe partea stângă. Internare urgentă”. Am fost trimis la Spitalul „Sfânta Treime”, secția de pulmonologie.

Am ajuns la spital și m-am internat. În prima zi mi s-au administrat pastile, totul parcă era bine. A doua zi deja mai multe pastile, eu le-am administrat și parcă era în regulă, însă, în aceea-și zi mi-au adus o pastilă mică, gri, iar asistenta m-a atenționat: „Fiți atent, asta e prescrisă de doctorul Lupan”. La o oră după administrare am intrat într-un coșmar. Febră 38.8, frisoane, dureri insuportabile sub coaste, balonare, senzația că o să explodeze ceva în mine.

M-am dus la asistentă: „Vă rog, chemați medicul!”. Mi s-a spus: „Doctorul a zis că e normal”. Nu era normal! Temperatură aproape 39, corpul umflat, gust metalic în gură, limba amorțită.

Am stat trei ore în chinuri. Când am simțit că nu mai rezist, am apăsat butonul de alarmă și i-am spus asistentei: „Dacă nu-mi dați ajutor, ies în stradă și chem 112”. Atunci a venit medicul de gardă, Tamara Ciobanu. I-am cerut să-mi facă o îndreptare la gastrolog, doamna mi-a spus că este specialist cu ani grei în spate și m-a lăsat așa să mă chinui mai departe. Când am văzut că deja e limita am chemat șeful secției, acesta sa uitat la mine și mi-a prescris o perfuzie care parcă mi-a dat o stare de ușurare, dar totuși rămâneam balonat și febra 37-38. După asta mi-au mai pus una și totul rămânea la fel. Atunci am cerut să-mi facă actul de externare prevenind medicul că voi merge la un spital privat pentru că aici nu mă simt în siguranță și nu mi se acordă ajutorul cuvenit.

Eu prima dată am stat în genunchi în fața unui medic și îl imploram să mă salveze”, a spus bărbatul.

„M-am trezit cu refuz și cu ordin să scriu o explicație de ce vreau să plec. În acel moment deja aveam ochii galbeni-verzui, ficatul și pancreasul afectate.

Am sunat la mai multe spitale privatela care mi s-a spus: „Ați suferit intoxicație medicamentoasă în condiții spitalicești. Niciun spital privat nu vă poate prelua până nu trece faza acută”, a mai spus Simion Scurtu.

„Analizele mele de la internare au dispărut din fișa medicală”

Analizele făcute la internare nu mai erau în fișă. Întreb: „Unde sunt?” – nimeni nu știe. Pe urmă, în raportul medicilor din secție apăreau minciuni: că nu eram în salon, că refuzam tratamentul, că nu eram în spital. Sunt camere video, asistente, pacienți. Toți știu că nu m-am ridicat din pat.

„Medicii legiști au scris negru pe alb că sunt mort”

După externare am depus plângeri la poliție și procuratură. Într-o zi primesc raportul de expertiză. Trei medici legiști scriu clar: „Caz de deces al cetățeanului Simion Scurtu”. Eu – viu, în fața lor.

Copii m-au sunat și m-au întrebat: „Ești viu sau mort? Ne-au spus că ești decedat”. Ce să le zic? Ce să simt? Să-ți spună cineva că tu ești mort, când respir… e de neînțeles.

„Procurorul a clasat dosarul în baza raportului care mă declara mort”

Procurorul a clasat cazul, motivând că expertiza legiștilor confirmă decesul meu. Deși mă vedea viu, îmi răspundea la solicitări, discuta cu mine! Cer acces la dosarul penal – refuz. Cer materialele prezentate legiștilor – refuz. De parcă eu aș fi o… fantomă.

„Nu vreau bani. Vreau ca nimeni să nu treacă prin ce am trecut eu”

Nu vreau bani, nu vreau să pătez imaginea întregului spital. Sunt medici foarte buni acolo, și îi respect. Dar vreau dreptate. Vreau ca nimeni să nu stea în genunchi în fața unui medic ca să nu moară. Voi merge până la Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Deocamdată, reprezentanții Spitalului Municipal „Sfânta Treime” și cei din Procuratură nu au venit cu o reacție cu privire la declarațiile lui Simion Scurtu.

Distribuie articolul:
Cuvinte cheie: