Pandemia de coronavirus a lovit în majoritatea domeniilor de activitate, în special în lumea artei. Unii au încercat să se reprofileze, astfel încât să se mențină pe linia de plutire. Este și cazul lui Victor Bondari, din Ștefan Vodă, care nu a renunțat la pasiunea pentru muzică în aceste vremuri dificile. Împreună cu colegii de band, a creat o idee inovativă – să le facă surprize muzicale online oamenilor din întreaga țară. Serviciul a început să se bucure de popularitate. Mai multe despre povestea lui Victor Bondari, aflați din interviul ce urmează.

Cine este Victor Bondari ?

Sunt născut în satul Crocmaz, raionul Ștefan-Vodă. Am 33 ani. Victor Bondari este omul cu frică de Dumnezeu, nu este indiferent, dacă își dorește ceva cu adevărat, nu cedează, dacă face un pas stânga-dreapta, cum ar fi încalcă regula de circulație, imediat e pedepsit, dacă iubește cu adevărat – se dăruie totalmente!

Care este povestea ta de viață?

De mic, nu știam sigur ce voiam să devin, eram mereu în căutare… Din clasa a doua am început să studiez vioara, dar nu-mi era dragă, și părinții, mai ales tata, mă impuneau să studiez vioara cu orice preț. Dar toată concentrația era să evit ocupația, să stric instrumentul, să-l uit pe la bunei…

Undeva departe, ca idee, era să cânt cu vocea, dar cum se ajungea pe scenă, unde se învață asta, habar nu aveam. Pentru mine, artiștii erau extratereștri. Ei vin pe pământ, cântă, și pleacă! Mergând pe stradă nu ai putea să-i vezi. Cu vioara, simțeam că n-am să devin popular și ca maestrul Botgros n-am să fiu. Însă de mic, nu-mi plăceau jumătăți de măsură. Până la vârsta de 17 ani, când am fost la un concert în orașul Bender, unde au evoluat artiști ca Formația Noroc, Ion Suruceanu, Nelly Ciobanu, Vitalie Dani. Uitându-mă la ei, am zis: Vreau și eu ca ei. Acolo, în fața scenei, m-am întrebat ce vreau de la viață și încotro merg?! Și răspunsul a fost: Gata, merg la Ștefan-Neaga!

Ce pasiuni ai? Care activități îți dau aripi?

Îmi plac drumurile lungi, mergând la volan în compania prietenilor, ascultând muzică bună care se potrivește la drum, cu popasuri la cafea în drum spre București, de exemplu. Marea e ceva aparte, mă încarcă cu energie și cu noi puteri de a crea cu aceeași poftă în continuare.

Care au fost factorii principali ce au contribuit la dezvoltarea ta personală? Dar profesională?

Factorii principali evident că au fost părinții, frații, prietenii, dar și Arhimandritul Nectarie de la Mănăstirea Horești, care veneau cu sprijin și susținere. Ce ține de dezvoltarea profesională, am avut noroc de profesorii mei de la Ștefan Neaga, Mihai Ciobanu și Ioan Paulencu, de la care am învățat multe lucruri ce țin de repertoriu, interpretare, voce, ținută scenică… și le mulțumesc mult de tot.

Mulți tineri pleacă din țară pentru un viitor mai bun și posibilități mai mari. Care au fost motivele tale de a rămâne acasă?

Lucrurile mari se obțin greu și le primesc doar cei care merg până la capăt. Eu am rămas acasă din motiv că îmi place ceea ce fac la nebunie, țin mult la țara mea și la oamenii care trăiesc în ea. Cred că mult face ideea – dacă ai idei bune și hărnicie se poate și la noi, cu siguranță. Sunt diferite încercări și ispite de a te scoate din drumul propus, dar rezistați cum poți, că într-o bună zi Dumnezeu vă pune mâna în cap.

 

Povestește-ne despre bandul pe care l-ai creat…

Ideea de a crea acest band a venit natural. Când învățam la Ștefan-Neaga, la fiecare două luni susțineam un examen interpretând trei-patru piese populare, acompaniat de două instrumente: nai și cobză. Când veneau sărbătorile de iarnă, în seara de Revelion, împreună cu prietenii și colegii mei mergeam cu colindul și uratul la neamuri, prieteni, cunoscuți…  După ce se terminau sărbătorile, se oprea și activitatea. În următorul an, porneam din nou. Mereu căutam idei, ce s-ar putea de făcut ca să fie activitate pe tot parcursul anului. Scânteia a apărut de la livrare. Zic, livrare de mâncare este, de flori este, cum ar fi să fie și livrare de muzică? De aici a apărut ideea de a merge la zile de naștere cu „surpriza muzicală”, deoarece zile onomastice sunt în fiecare zi. Și așa a apărut, în 2016, Bondari Band, format din patru persoane.

Unde prestați aceste servicii?

Din start, a fost ideea de a presta acest serviciu la zile de naștere, unde numărul de invitați nu depășește 20 de persoane. De ce? Pentru că noi venim cu surpriza muzicală care durează 25-30 de minute și cântăm la rece, adică fără microfoane. Efortul este mult mai mare decât atunci când se cântă cu microfoane. Dacă ar depăși numărul de 20, nu ne-am auzi. Acesta e farmecul, că oamenii  ascultă muzică live sută la sută, atât instrumente, cât și voce.

Cum v-a afectat pandemia?

Sursa noastră principală de venit e prestarea serviciilor cu bandul. Dar, pe lângă aceasta, băieții sunt angajați în calitate de concert-maiștri. La început, nu realizam și nu luam prea în serios pandemia, cu gândul că va trece repede și vom reveni la normal în scurt timp. Dar, când am stat în carantină și numărul de infectați creștea din ce în ce mai mult și când m-am infectat și eu, s-a schimbat totul. Din păcate, virusul ăsta e făcut în așa mod că, dacă chiar și l-ai avut, tot nu-ți vine să crezi. În timpul pandemiei activitatea bandului s-a schimbat radical, fără nunți, concerte. În Republica Moldova toată lumea știe că aceasta e sursa principală de venit a oamenilor din domeniul muzicii. Cât s-a permis în locale desfășurarea evenimentelor, am avut invitații, acum s-au rărit simțitor. Vedem pe mai departe ce va fi.

Ce ține de band, la începutul pandemiei, stând în casă, a apărut ideea de a face surprize muzicale online. Noi înregistăm felicitarea muzicală cu tradiționalul ,,La mulți ani!” și piesa preferată sau o piesă care se potrivește, menționând de la cine vine surpriza la sfârșit de video. Filmarea o transmitem sărbătoritului când se așteaptă cel mai puțin la asta.

Cum consideri, care este puterea ta cea mare?

Țin să cred că puterea mea cea mare este de a asculta și de a împăca lumea. Iau decizii, dar nu mă răzbun pe un conflict creat de cineva.

Autoare: Dorina Fluierar, stagiară

Distribuie articolul:
Cuvinte cheie: