Dorința de a ajuta oamenii să se accepte, să fie mai buni și să aibă încredere în sine a făcut-o pe Viorica Orac să îmbrățișeze profesia de logoped. Petrece timpul alături de persoanele cu dificultăți de vorbire, îndeosebi copii, îi ajută să pronunțe corect sunete, să vorbească frumos și expresiv. Întâlnirea cu ei o încarcă tot timpul cu energie. Despre deficiențele vorbirii la copii, ce ar trebui să-i alarmeze pe părinți și riscurilor unei tulburări netratate aflați de la logopeda Viorica Orac în interviul ce urmează.

Ce poate fi considerată o tulburare de vorbire sau o deficiență de vorbire?

„Orice abatere de la dezvoltarea normală a limbajului, ușoară sau mai severă, este o tulburare de vorbire. Fie că se manifestă prin articularea deficitară a sunetelor (înlocuiri, distorsiuni, omiteri), tulburări de ritm și fluență a vorbirii, tulburări de voce, dificultăți gramaticale, semantice, pragmatice și până la imposibilitatea totală de comunicare verbală, toate sunt deficiențe de vorbire”, povestește specialista.

Când ar trebui să se alarmeze părinții și să ceară ajutorul logopedului?

„De obicei, părinții încep să tragă alarma atunci când copilul trebuie să meargă la școală. Însă tulburările de limbaj sunt foarte diferite și de multe ori complexe, iar părintele este alături de copil în fiecare zi și el trebuie să fie atent la orice semn ce ar indica, abateri, întârzieri sau chiar ne-dezvoltarea vorbirii.

Dacă până la un an nu apare gânguritul și lalalizarea (repetarea silabelor: tea-tea-tea, ma-ma-ma), dacă un copil de doi ani și jumătate-trei ani nu vorbește deloc sau mult mai dificil decât semenii lui (nu formează propoziții scurte, folosește bucăți de cuvinte), dacă la trei – patru ani nu pune întrebări, deja recomand mai multe investigații de specialitate și respectiv activități de stimulare și dezvoltare a limbajului”, susține logopeda.

„La vârsta de 4-5 ani, aparatul fono-articulator al copilului este pregătit pentru actul vorbirii și dacă la această vârstă copilul nu articulează corect sunetele, le omite, le înlocuiește, le inversează, sau are un limbaj neînțeles, este un semn de atenționare și atunci părintele trebuie să consulte un logoped”, sugerează specialista.

Care sunt principalele probleme care îi determină pe părinți să ducă copiii la logoped?

„De cele mai multe ori, părinții se adresează atunci când copilul nu pronunță anumite sunete sau le omite, le înlocuiește cu altele, de asemenea în cazurile când copilul începe să se bâlbâie. Sau se adresează dacă observă că nu vorbește la fel de bine ca ceilalți copii de aceeași vârstă și ca părinte nu poate înțelege vorbirea propriului copil”, recunoaște ea.

Care sunt cauzele cele mai des întâlnite ale tulburărilor de vorbire, reieșind din practica dumneavoastră?

„Cauzele tulburărilor de limbaj sunt foarte variate. Pot fi medicale: anomalii, leziuni ale sistemului central nervos, nedezvoltarea aparatului fonoarticulator, etc. Dar vreau să menționez factorul social.”

„În ultima perioadă, observ că picii sunt privați de activitățile ce le-ar stimula dezvoltarea limbajului. Cu ei se comunică puțin și stau nelimitat în fața televizorului, cu tableta sau telefonul în mână, iar aceasta duce la mai multe probleme de dezvoltare, inclusiv și la dificultăți de vorbire”, povestește Viorica Orac.

„De asemenea și abordarea părinților față de tulburările de pronunție a copiilor sunt greșite, de multe ori îi imită, susținându-le vorbirea schimonosită, sau nu-i corectează, astfel se formează o deprindere greșită care se accentuează în timp și este mai greu de corectat. O altă cauză mai este bilingvismul, când în familie se vorbesc două limbi, iar copilul le amestecă pe amândouă și nu se poate exprima în nici una”, zice ea.

Cum decurge întâlnirea cu copilul la cabinet și cât durează?

„Durata unei ședințe logopedice depinde de vârsta copilului, gravitatea tulburărilor de limbaj și potențialul copilului. O ședință poate dura 30-50 minute în dependență de caz. Prima ședință e diferită de celelalte, aici facem cunoștință, copilul se acomodează cu spațiul și obiectele din cabinet. Ședințele sunt individualizate în funcție de problemele copilului și se fac exerciții specifice fiecărui sunet. Se începe cu exerciții pentru dezvoltarea motricității aparatului fono-articulator: buze, obraji, limbă, mandibulă. De asemenea sunt efectuate exerciții de respirație, exerciții de emitere a sunetelor, separat, apoi în silabe, cuvine, etc”, povestește specialista.

„În cadrul ședințelor împreună cu copilul completăm fișe de lucru specifice, învățăm și interpretăm poezii special selectate în corespundere cu sunetul corectat.”

„Ședințele logopedice urmează un traseu prestabilit: de la antrenamentul aparatului fono-articulator, la impostarea sunetelor, fixarea, consolidarea și automatizarea în vorbire a acestor sunete”, spune ea.

Cum câștigați atenția și încrederea copilului care vine la ședințe?

„Pentru mine e important ca piciul să se simtă bine la activități, să fie liber și să depășească temerile, eu îl ajut să aibă încredere în sine. Fiecare copil necesită o abordare individuală, căci fiecare este unic și vine la activitate cu propriile trăiri și emoții și aici e nevoie de acceptare, tact, răbdare și implicare. Implicare și trăire din plin a fiecărui sunet impostat, corectat și pronunțat împreună cu copilul. Iar pentru aceasta este nevoie de multă dragoste față de copii și față de ceea ce faci”, mărturisește Viorica.

Cum colaborați cu copiii și cât de deschiși sunt atunci când vă întâlnesc în cabinet?

„În timpul ședințelor fac tot posibilul să creez o atmosferă cât mai deschisă și plăcută pentru copil, mă interesează cum se simte, ce a făcut astăzi, ce activitate i-a plăcut cel mai mult, etc. Aceasta îi deschide pe copii și ei vin cu plăcere la activități, chiar întreabă de părinți: „când e ziua în care mergem la dna logoped?.”

„Mulți copii vin cu desene făcute de ei și mi le oferă cadou și le este foarte plăcut când la ceva timp le arăt că eu le-am păstrat.”

„De asemenea în timpul ședințelor folosesc diferite fișe de lucru, jucării logopedice și activități interactive, pentru ai motiva și implica în activitate”, zice Viorica.

Cât de important este rolul părinților în această ecuație?

„Eu ofer fișe cu exerciții de gimnastică fono-articulatorie, fișe de lucru pe acasă și sugerez părinților să susțină copilul, să-i ofere atenție, să-l corecteze atunci când acesta greșește, să-i arate cum trebuie de pronunțat corect, etc. Ceea ce eu, ca specialist construiesc în timpul unei ședințe, părintele va continua acasă. Căci până la automatizarea noilor deprinderi, copilul are nevoie să repete aceste exerciții în mod regulat. De foarte multe ori (desigur când nu este în detrimentul copilului, sau activității), eu permit părinților să asiste la ședințe, sau se află în coridor unde se aude foarte bine, tocmai de aceea ca părintele să știe și să înțeleagă cum să se ocupe acasă cu copilul”

„Cel mai important este rolul părinților. Exersarea acasă este o condiție esențială pentru a reuși în corectarea tulburărilor de limbaj. Doar printr-o colaborare eficientă obținem rezultatele așteptate și vedem progresele copilului.”

Ce trebuie să facă părinții acasă pentru a-l ajuta pe copil să-și corecteze pronunția?

„În primul rând, recomand părinților să comunice cu copilul lor, să-i acorde atenție, să petreacă timpul împreună. Să vorbească cu copilul peste tot, în casă, în bucătărie, în parc, la magazin și să-i explice ce se întâmplă (ce facem vorbim, ce vorbim facem). Să vorbească corect cu copilul, nu în limba lui, ci corect. În familie trebuie de pus accent pe vorbirea clară, liniștită, rară pentru ca copilul să aibă un exemplu model, fiindcă el ne copie întru totul. De asemenea recomand să deseneze, să construiască împreună, să-i citească povești, să-l învețe poezii, să-l învețe să pună întrebări și să răspundă la întrebările copilului. Și nu în ultimul rând să lucreze cu copilul și acasă, între ședințele logopedice, astfel activitățile vor fi mult mai eficiente”, povestește specialista.

La ce pot duce tulburările necorectate?

„Dificultățile de vorbire influențează negativ și își pun amprenta pe întreaga personalitate a copilului. Copilul devine frustrat, cu o stimă de sine afectată, timid, cu frică de a comunica, iar în unele cazuri este și marginalizat din motiv că nu se poate exprima, nu este înțeles și este luat în derâdere de ceilalți copii. În activitatea școlară la fel întâmpină dificultăți, de citire, scriere, concentrare, conexiuni logice sau atenție, de ex: copilul va scrie așa cum vorbește și după mai multe observații neconstructive din partea adulților, își poate pierde interesul de învățare”, zice Viorica Orac.

Care a fost cel mai dificil sau cel mai interesant caz pe care vi-l amintiți?

„Fiecare caz este interesant în felul său. Cel mai impresionant pentru mine a fost experiența de restabilire a limbajului verbal la un adult cu o vârstă de peste 75 ani, ce a pierdut abilitățile de vorbire în urma unui atac ischemic. În timpul evaluării am constatat că poate pronunța doar sunetul „A””, își amintește specialista.

„La prima activitate a început să spună „mama”, iar în acest moment toți în jurul lui plângeau – soția, fiul, nora, chiar și bătrânul.”

„E greu în aceste momente să-ți gestionezi emoțiile. Nu a fost ușor, dar satisfacția e pe măsură. Mai ales, atunci, când în una din ultimele noastre întâlniri m-a întâmpinat cu expresia: „Nicușor e tractorist”, iar soția mi-a comunicat că prima dată, după mult timp, a ieșit la poartă și… „a stat de vorbă cu vecinii”.

Eu activez după principiul că „orice efort se merită”. Și, într-adevăr, orice intervenție în cazul tulburărilor de limbaj, mai devreme sau mai târziu, are efecte pozitive. Totodată, pentru a fi eficientă intervenția logopedică, aceasta trebuie să fie realizată la timp. Cea mai indicată pentru activități logopedice este vârsta preșcolară și școlară mică, deoarece atunci copii cooperează și putem corecta mai ușor deficiențele de vorbire”, susține specialista.

 

Distribuie articolul:
Cuvinte cheie: