De 13 ani, Liuba Cipilenco este poștașă în satul Sireți din raionul Strășeni. În localitatea cu 6500 de locuitori, ea este cea care are grijă ca veștile, bune sau rele, să ajungă cât mai repede la fiecare destinatar. Pentru aceasta, merge kilometri în șir pe jos, în fiecare zi, iar uneori lucrează și peste program, se spune într-un reportaj realizat de UNDP în Moldova. 

În fiecare zi, la ora 9:30, Liuba Cipilenco întâmpină mașina de la Poșta Moldovei. Poștașa primește cu emoție sacii, iar după ce sortează răvașele, pornește pe jos la drum, pentru a ajunge cât mai repede la fiecare destinatar.

Are această misiune de 13 ani, timp în care a reușit să cunoască fiecare scurtătură și fiecare ulicioară din satul Sireți.

„Nu trebuie să știi doar casa, dar trebuie să știi cine mai sunt în casa aceea, copii, nepoți. Apelez la primărie ca să aflu unde trebuie să duc scrisorile. Dar dacă m-aș întoarce cu 13 ani în urmă, nu aș schimba acest serviciu. Chiar mi-am dorit să rămân să lucrez aici în sat, să fiu pe loc, să reușesc așa și cu treburile acasă, la familie, la copii”, spune Liuba Cipilenco.

Cu timpul, poștașa a ajuns să cunoască mai bine sătenii, iar unii i-au devenit chiar prieteni.

„Unii oameni mă văd ca pe un simplu poștaș al satului, dar alții chiar înțeleg cu adevărat munca pe care o fac. Unii mă numesc fiică. Altul mă numește prieten în familie”, spune poștașa.

Liuba Cipilenco nu știe niciodată dacă va aduce vești bune sau rele. Unii săteni o așteaptă, însă alții nu vor să primească scrisorile.

„De la unii băieți mai tineri, care știu că la ei trebuie să vină scrisori, am avut și insulte. Chiar mi-au dat ochii în lacrimi când eu am ajuns la casa aceea, dar ei nu au vrut să accepte scrisorile. Așa sunt eu, mai emotivă. Mi s-a întâmplat că nu mi-au dat voie să trec pragul porții. Am avut un caz că au ieșit și le-am dat pensia în drum. Atâtea s-au adunat în acest răstimp de când sunt poștaș, că nici noaptea nu pot să dorm, mă gândesc la scrisorile pe care nu le-am dat și trebuie întoarse”.

Deși ziua sa de muncă trebuie să se încheie la ora 5 seara, Liuba Cipilenco spune că lucrează până târziu ca să le reușească pe toate, iar uneori iese la muncă și sâmbăta.

„Într-o zi, a primit 222 de scrisori recomandate, ceea ce nu a mai văzut în 13 ani de muncă: „Văleu Doamne! Iaca, scrisorile recomandate”, spuneau sătenii. Închipuiți-vă în câte zile trebuie să le duc”, spune poștașa.

Pe parcursul ultimului an, pe timp de pandemie, Liuba Cipilenco se protejează cu mască și ia toate măsurile de precauție.

„Am 62 de ani. La început, am avut oleacă de frică. Eu doar vin la poartă, pun mâna pe cleampă, vorbesc cu oamenii, le dau liste sa semneze. Îs cu ochelari, care mai asudă de la mască. Cu timpul, a trecut și frica. M-am dat cu ea. Erau bătrânei care îmi spuneau că au bolit deja și să nu mă tem să mă apropii. Ei mă cunosc și au încredere. Dar eu le ziceam că nu: și eu, și ei, trebuie să purtăm mască”.

Tot Liuba Cipilenco este cea care le aduce pensia bătrânilor și care îi ajută să nu se simtă atât de singuri.

„Cel mai tare îmi place să fac binele ăsta la bătrâni. Foarte mulți nu pot să vină la poștă și le duc acasă și pensia, le achit și facturile. Puțin e mai greu pe timpul pandemiei, dar munca e aceeași. Bătrâneii mei mă așteaptă. Acum, doar eu le trec pragul. Majoritatea stau la sfat, vor să afle noutăți. Le aduc și vești triste, despre săteni răpuși de virus”.

Claudia Simion are 81 ani și de 7 ani nu a mai ieșit din ogradă. „Liubașa” e mesagerul bucuriei, spune ea: „Copiii mei îs plecați peste hotare. Noroc de Liubașa că trece pe la mine, mai vorbim. Am încredere numai în ea. Tare mult mai muncește și e fără ajutor”.

„Dacă aș avea ceva un aparat care ar măsura pașii, atunci lumea s-ar convinge câți pași fac, pe câte străzi și pe câte cărări merg. Uneori drumul e mai bun, alteori dau de pietriș, îmi e greu să mă deplasez și am impresia că nu mai apuc să ies de pe ulița ceea. Foarte mulți kilometri am făcut eu, uneori cad de oboseală. Nu știu cât ar fi să fac înconjurul globului, dar cred că am atins această distanță, o dată sau de două ori”, spune Liuba, poștașa din Sireți.

Distribuie articolul:
Cuvinte cheie: