Stresul este o parte inevitabilă a vieții moderne, iar efectele lui asupra sănătății sunt bine documentate: tulburări de somn, probleme cardiace, scăderea imunității. Întrebarea care preocupă cercetătorii de câteva decenii este dacă stresul poate influența și riscul de apariție a cancerului. Medicina modernă nu oferă un răspuns simplu, dar dovezile acumulate arată că stresul cronic poate crea condiții biologice favorabile dezvoltării și progresiei bolilor oncologice.

Unul dintre cele mai clare mecanisme prin care stresul afectează organismul este dereglarea axei hipotalamus–hipofiză–suprarenale. În condiții de stres prelungit, organismul secretă cantități mari de cortizol și adrenalină. Aceste substanțe, utile pe termen scurt pentru a face față situațiilor dificile, devin dăunătoare când nivelurile lor rămân constant ridicate. Studiile publicate în Nature Reviews Cancer arată că expunerea prelungită la hormoni de stres favorizează inflamația cronică și reduce eficiența celulelor imune care au rolul de a recunoaște și distruge celulele canceroase.

Un alt mecanism important ține de modul în care stresul influențează micro-mediul tumoral. Cercetările de la Universitatea din Ohio au demonstrat că norepinefrina, un hormon eliberat în perioadele de stres, poate stimula formarea de noi vase de sânge în jurul tumorilor. Acest proces, numit angiogeneză, hrănește celulele canceroase și le permite să se răspândească mai repede. În plus, stresul cronic a fost asociat cu o rată mai mare de metastazare în experimente pe animale și cu o progresie mai rapidă a cancerului la pacienți deja diagnosticați.

În ceea ce privește apariția cancerului de la zero, rezultatele studiilor epidemiologice sunt mai puțin concludente. Analize realizate în Danemarca și Finlanda, pe zeci de mii de persoane, nu au găsit o legătură directă între stresul perceput și un risc mai mare de cancer în general. Totuși, alte cercetări, precum cele publicate în Journal of Clinical Oncology, sugerează că stresul psihologic poate influența mai ales evoluția bolii la pacienții care deja au un diagnostic, mai mult decât riscul de apariție inițială.

Un aspect bine documentat este impactul stresului asupra obiceiurilor de viață. Persoanele aflate sub presiune constantă tind să fumeze mai mult, să consume alcool, să mănânce dezechilibrat și să doarmă insuficient. Toți acești factori sunt recunoscuți ca factori de risc majori pentru apariția cancerului. Din acest punct de vedere, stresul poate fi un catalizator indirect al bolii, prin modul în care modifică comportamentele zilnice.

Medicina modernă atrage atenția și asupra rolului suportului psihologic și social în lupta cu cancerul. Studii efectuate la Universitatea din California au arătat că pacienții oncologici care beneficiază de terapie psihologică și suport emoțional au un nivel mai scăzut de cortizol și o calitate a vieții mai bună, uneori chiar și o evoluție clinică mai favorabilă. Chiar dacă psihoterapia sau tehnicile de reducere a stresului nu pot preveni singure apariția cancerului, ele pot ajuta la menținerea unei imunități mai puternice și la tolerarea mai bună a tratamentelor.

În prezent, specialiștii nu afirmă că stresul este o cauză directă a cancerului, dar există un consens tot mai puternic că el poate contribui la progresia bolii și la agravarea stării generale de sănătate. De aceea, strategiile moderne de prevenție includ nu doar alimentația echilibrată și activitatea fizică, ci și tehnici de gestionare a stresului: meditație, yoga, terapie cognitiv-comportamentală sau simpla menținere a unor relații sociale solide.

În lumina acestor descoperiri, devine clar că sănătatea psihică și cea fizică nu pot fi separate. Stresul nu trebuie privit doar ca o stare de disconfort emoțional, ci ca un factor biologic cu efecte reale asupra organismului. Reducerea stresului nu garantează absența cancerului, dar poate fi o componentă esențială a unui stil de viață care protejează și întărește organismul.

Distribuie articolul: