Larisa Carp este originară din Chișinău. A fost învățătoare și director-adjunct la o școală primară cu profil de arte. A plecat în Israel în luna august 2012. Motivul plecării din țară este diferit de ceea ce cunoaștem de obicei.

 

Daniela Gorincioi: De ce ați plecat din Republica Moldova?

Larisa Carp: Motivul pentru care am plecat din țară a fost violența din familie. Da, poate sună ciudat ca prima impresie, dar asta e. Când ai probleme în familie și violența este la ordinea zilei, vrei să fugi undeva.

Iar când mergi la polițistul de sector, care ți-a fost elev ceva timp în urmă, și îi descrii situația, cu regret îți spune, că nu mai sunt acum așa legi, ca să fie izolat. Iar un alt coleg-polițist vine cu replica: „Când o să veniți cu toporul în cap, o să-l închidem”.

În perioada aia, plecarea din Republica Moldova a fost singura soluție. Am fost ajutată să iau această decizie de colegele de serviciu.

DG: Reieșind din experiența dvs., ce ar trebui să facă autoritățile Rep. Moldova în vederea soluționării violenței în familie?

LC: Cred că este necesar de mai multe programe la nivel de stat, pentru a soluționa astfel de situații. Știu ca sunt astfel de programe, dar din păcate, se vorbește mult, dar se face puțin. Femeile trebuie să fie informate unde pot solicita ajutor, unde pot primi asistență psihologică, un loc de muncă, la urma urmei. Și desigur, administrația locală trebuie implicată. Știu cazuri, mai ales în sate, când femeia s-a adresat la Primărie și a fost sfătuită să nu „scoată” gunoiul din casa, pentru că vezi tu, ce va zice satul? Asta e buba noastră din Republica Moldova – ce va spune „gura lumii”!

DG: Aveți copii? Cum a depășit copilul această violență din familie?

LC: Da, am o fiică. Din fericire, era deja majoră, lucra și era în primul an de facultate, când am luat hotărârea să plec (de fapt, și ea m-a încurajat). Dar am lăsat-o cu o sumedenie de probleme și greutăți. E o persoana puternică, s-a descurcat, dar prin câte a trecut, am aflat peste ani. N-a vrut să mă încarce și cu problemele, care le avea cu tatăl său, deși, ei aveau o relație foarte bună. Tot ce se întâmpla în familia noastră, mă privea numai pe mine și soțul meu.

DG: Ați plecat în Israel, în baza unui contract de muncă. De ce ați ales anume Israel?

LC: Israelul e unica țară, unde poți veni la muncă în baza unui contract și cu loc de muncă garantat. Singurul neajuns este că nu exista un acord oficial între Republica Molodova și Israel pentru recrutarea lucrătorilor în acest domeniu, și anume în îngrijirea persoanelor în etate. În domeniul construcțiilor există și e implementat cu succes. În schimb, persoanele care sunt angajate în îngrijirea persoanelor în etate, plătesc sume destul de mari diferitor intermediari, pentru a primi o viză de lucru în Israel. De obicei, acești bani sunt împrumutați. Iar în primul an de lucru în Israel, lucrezi pentru a întoarce datoria.

DG: Aveți 10 ani de când stați în Israel. Cum este această țară care v-a găzduit în această perioadă?

LC: Israelul este o țară minunată! Cum spun chiar însuși israilenii, aici orice piatră e sfântă! În acești ani, grație familiii unde lucrez acum (sunt la ei de 10 ani) am colindat toată țara, am vizitat cele mai importante locuri ce țin de creștinism și locații, despre care doar citisem în Biblie. Am mai vizitat multe locuri legate de istoria Israelului (Vechiul Testement) și desigur tot ce ține de formarea statului Israel contemporan, care este relativ tânăr – are 74 ani. Am fost marcată emoțional, după prima vizită la Muzeul Iad-Va-Sem, despre victimile Holocaustului. Câteva zile nu am putut vorbi, mânca, făceam totul ca un robot. Am mai vizitat muzeul de câteva ori și de fiecare dată am rămas marcată. Cred că nu voi uita niciodată ce am văzut acolo.

DG: Locuiți în Haifa, al treilea ca mărime, și unul din cele două mari porturi comerciale ale Israelului. Descrieți, un pic, acest oraș în care locuiți.

LC: Haifa este unicul oraș din Israel cu „status-quo”. Aici locuiesc compact evrei și arabi, arabi creștini și arabi musulmani. Haifa e orașul în care se lucrează. Cum se spune în Israel: în Ierusalim se roagă, în Tel Aviv se distrează și în Haifa se muncește.

Este un oraș cu o infrastructură dezvoltată, oraș industrial și mereu în construcție. Haifa are multe atracții turistice pentru toți. O bijuterie a orașului o constitue Gradina Bahai, construită de adepțtii cultului religios Bahai. O gradină așezată pe o colină de o frumusețe extraordinară! E unicul oraș unde sâmbătă circula transportul public. În Israel, în fiecare zi de vineri, dupa amiază se închide absolut tot și nu circulă transportul public.

Conform iudaismului, sâmbăta nu se lucrează. E închis absolut tot! Pentru că aici religia nu e despărțită de stat. Este respectată. Dar Haifa, fiind oraș cu status quo, aici transportul merge și sâmbătă. E foarte greu pentru cei fără automobil personal, dar asta e… Cartierele arăbești și toate restaurantele, magazinele lor lucrează.

DG: Cum este sistemul de muncă din Israel?

LC:  Săptămâna de munca începe duminică și se încheie vineri la ora 15:00. Ziua de muncă este de 8 ore, dar din motiv că Israelui este o țară subtropicală, multe întreprinderi încep lucrul de la ora 6:00-7:00 dimineața. Odată ce ești angajat în câmpul muncii, primești tot pachetul social: asigurare medicală, care acoperă practic toate necesitățile. Eu, ca lucrător străin, primesc gratis toate serviciile medicale, excepție fiind serviciile de stomatologie Chișinău. În rest, absolut totul este achitat de casa medicală. Știu cazuri când lucrătorilor străini li s-au făcut transplant de organe, diferite operații chirurgicale. Asta e ce ține de sănătate.

De asemenea, fiecare angajat achită lunar o sumă anumită, depinde de marimea salariului, în fondul de pensii. Pentru lucrătorii străini, această sumă este achitată de familia unde lucrezi. La ieșirea la pensie, în afară de pensie, fiecare persoană primește o suma considerabilă de bani, hai să-i zicem, ca e un fel de premiu pentru munca prestată până acum. Indiferent dacă lucrezi la stat sau la privat, toate facilitățile unui pachet social se respectă. Unica ce nu-mi place, este că, mămicile care se pregătesc de nașterea unui copil, lucrează practic până în ultima zi și au numai 3-6 luni concediu pentru îngrijirea copiilor. Dar, în schimb, e dezvoltat sistemul de creșe și grădinițe. Creșele primesc copiii de la 3-6 luni.

DG: Ce exemple ar trebui să ia Moldova de la Israel?

LC: În Israel nu poți da nimănui mită! Ai încălcat ceva, fii bun și răspunde sau primește pedeapsa cuvenită!

Cred că Moldova ar trebui să preia experiența Israeluiui in domeniul agriculturii, doar suntem o țară majoritar agrară. După vizita ministrului agriculturii al Republicii Moldova, domnul Bolea în Israel, sperăm că se va implementa și la noi ceva.

Sistemul bancar, de asemenea, este foarte dezvoltat.

Țin să menționez că sistemul de sănătate este absolut digitalizat. Nu mai ai nevoie să umbli cu analize, rezultate și tot așa mai departe, de la un medic la altul. Este suficient să fie introdus cardul magnetic medical în calculatorul medicului respectiv și totul se vede.

Dacă e să vorbim de drumuri, piste de bicicliști, benzi auto numai pentru transportul public. Aici acest lucru este la cel mai înalt nivel (nu am fost de mult timp acasă, poate s-a schimbat ceva la acest capitol). Nimănui nu-i trece prin cap să se deplaseze pe altă bandă.

DG: Deja suntem în ultima lună de iarnă. Curând e iarnă. Aș vrea să vorbim un pic despre sărbătorile de iarnă. Cum se sărbătorește în Israel Crăciunul și Anul Nou?

LC: Crăciunul este sărbătorit de arabii creștini și cei ca mine; sunt multe cupluri, unde un partener este creștin. Anul Nou nu se consideră sărbătoare. În Israel anul nou este în septembrie. Dar, din cauza că mulți repatriați sunt din țările post-sovietice, Europa de Vest, deja și mulți israileni sărbătoresc Revelionul în forma care o știm noi.

În Haifa, cum am spus, fiind oraș multinațional, încă de la începutul lunii decembrie se instalează pomul de Crăciun, este instalat și Casa lui Moș Crăciun, parada Moșilor.

Eu, de asemenea, împodobesc în fiecare an pomul de Crăciun, familia mă felicită, vin să sărbătorească cu mine, inclusiv Paștele (zâmbește), neapărat ieșim în oraș la Brad și la un restaurant.

DG: În discuții, ați menționat că doriți să vă întoarceți în Moldova odată cu expirarea contractului de muncă din Israel. De ce ați luat o astfel de decizie?

LC: Vreau să menționez, că în Israel nu poți emigra așa ca în alte țări europene. Aici, ori ai dreptul să te repatriezi, că ai origini evreiești, sau prin căsătorie cu un cetățean al Israelului. Lucrătorii străini, dupa expirarea contractului de muncă, sunt obligați să părăsească țara. Durata șederii în Israel depinde de prelungirea contractului de muncă.

Sigur că îmi doresc din tot sufletul să revin acasă. În lipsa mea din țară, s-au născut trei nepoței, care mă numesc „Bunica din telefon”!  Mi-i dor de familie, de rude, prieteni. Am încă atâtea de făcut acasă!

Distribuie articolul:
Cuvinte cheie: